Apendicită

Inflamarea apendicelui ileocecal, de obicei la vârsta copilăriei sau în adolescenţă, mai rar la vârsta adultă. Inflamaţia poate apărea datorită acumulării de conţinut fecaloid sau a unor deşeuri ale digestiei. Mucoasa apendicelui se inflamează, dar poate fi urmată şi de formare şi acumulare de puroi, caz în care restul anselor intestinale reacţionează formând ceea ce se numeşte plastron apendicular sau peritonită plastică a cărui conduită terapeutică nu implică întotdeauna intervenţie chirurgicală imediată ci tratament cu antibiotic şi supraveghere până la retragerea abcesului, abia apoi intervenţie chirurgicală.

Când inflamaţia duce la necroza peretelui apendicular, apare peritonita generalizată, puroiul ajungând deci în cavitatea peritoneală. Este ca indicaţie operatorie imediată, pacientul prezentând şi febră, stare generală alterată, dureri abdominale (predominant în fosa iliacă dreaptă), tranzit intestinal lent sau oprit. Unoeri, datorită faptului că apendicele poate fi situat în poziţii precum către buric, către ficat, către ovar, al femei, durerile duc cu gândul al alte afecţiuni cu localizare abdominală (sarcină extrauterină, colici renale, infecţie urinară, inflamarea veziculei biliare).

Diagnosticul apendicitei deci se pune mai greu, simptomele fiind aşa zis înşelătoare. Semnele luate în cosiderare la punerea unui diagnostic sunt: febra de 37,8-38 C, apărare din partea peretelui abdominal, modificare a formulei albe la hemogramă. După intervenţia chirurgicală urmează o perioadă de spitalizare de aproximativ 4-6 zile, doar complicaţiile putând prelungi acest interval – cazul persoanelor obeze, vârstnici, a complicaţiilor postoperatorii tip abces.