Avort

Întrerupere intenţionată sau accidentală a unei sarcini înainte de termen.

Principalele cauze de avort spontan, neprovocat sunt: uter cu malformaţii sau tumori, trompe uterine cu malformaţii, dezechilibru hormonal, carenţe importante alimentare, intoxicaţii, traumatisme, hidramnios (exces de lichid amniotic), sarcină multiplă.

Semnele precoce de iminmenţă de avort constau în sângerări mici, neînsoţite de dureri. Acestea încetează de multe ori prin repaus la pat, sedare uşoară, tratament hormonal şi antispastic.  Creşterea în intensitate a sângerărilor, apariţia durerilor abdominale, dilatarea colului uterin (consult) sunt semnele că se produce un avort. Este necesară prezentarea imediată la medic, viaţa mamei putând fi pusă în pericol de hemoragie sau infecţiile locale. Medicul va practica un chiuretaj sub anestezie generală, urmat de supraveghere, administrare de antibiotice pentru prevenirea infecţiilor. Ulterior se va investiga o posibilă cauză a avortului pentru a preveni reapariţia şi pentru a duce la capăt o sarcină normală.

Avortul provocat cu scop terapeutic se efectuează în orice moment al sarcinii, la cererea părinţilor, dacă viaţa mamei este în pericol sau dacă s-a depistat o afecţiune  gravă a fătului, ce împiedică supraviţuirea acestuia.

Avortul practicat în situaţii speciale, considerate periculoase pentru mamă, este determinat de starea pacientei şi de informaţiile referitoare la riscul la care se expune mama.