Cezariana – definitie, cazurile când e necesară

Cezariana este metoda chirurgicală care consta in extragerea unui nou-născut din uterul mamei.

Utilizata in cazul de : disproporţie fetopelviană (făt prea mare pentru bazinul mamei), placenta praevia (inserţia joasă a placentei), prezentarea proastă a fătului (cu umărul, în poziţie transversală), stare gravă a mamei la sfârşitul sarcinii (hipertensiune arterială, toxemie, coagulopatii), suferinţa fetală acută.

Intervenţia se face sub anestezie gene­rală sau peridurală. Incizia se face pe abdomen, la înălţi­mea culmii pubisului şi cel mai des în sensul orizontal (permite o cicatrizare solidă şi estetică), suturarea se executa cu fire rezorbabile, cicatricea este închisă cu fire sau cu agrafe care sunt scoase între a şasea şi a noua zi.

Complicaţiile sunt rare şi diminuate de folosirea preventivă a antibioticelor şi anticoagulantelor. O femeie poate avea 3 sau 4 nasteri consecutive prin cezariena dacă cicatrizarea este bună.