Creier

Parte a encefalului mai voluminoasă şi mai complexă constituind sediul facultăţilor intelectuale.

Creierul cuprinde două emisfere reunite prin creierul mijlociu (diencefalul) şi prin corpul calos si este situat deasupra trunchiului cerebral şi a creierului mic. Creierul este înconjurat de meninge care sunt în număr de trei.

Creierul este constituit (ca intreg sistemului nervos central) dintr-o substanţă cenuşie (corpul de neuroni şi de sinapse) şi din substanţa albă (fibrele mielinizate).

Substanţa cenuşie se repartizează într-un strat de suprafaţă gros (cortexul) şi în nucleii profunzi, nucleii cenuşii centrali (pallidum, putamen şi nucleul caudatus).

Diencefalul este compus din doi nuclei mari cenuşii simetrici, talamusul. Aceştia sunt situaţi deasupra hipotalamusului, structură care cuprinde mici nuclee şi care se prelungeşte cu două glande, hipofiza jos şi epifiza în spate.

Substanţa cenuşie (aglomerare de celule nervoase) este responsabilă de func­ţiunile nervoase iar substanţa albă (formată din fibre nervoase) asigură conexiunile din interiorul fiecărei emisfere, între emisfere şi cu sistemul nervos central subiacent. Cortexul (substanţa cenuşie) este punctul de plecare al motricităţii voluntare, punctul de sosire al sensibilităţii şi sediul prin­cipal al funcţiunilor superioare (conştiinţă, memorie, emoţie, limbaj, gândire).

Fiecare emisferă controlează jumătatea corpului care se găseşte pe partea opusă.

Creierul este explorat prin imagerie radiologică, scanografică şi prin imagerie de rezonanţă magnetică (I.R.M.).