Grefa de maduvă osoasă

Inlocuirea mădu­vei osoase a unui pacient afectat de o boală hematologică cu celule de măduvă osoasă prelevate de la un subiect sănătos.

Orice grefă de măduvă tebuie să fie precedată de o distrugere cât mai complet posibilă a măduvei osoase a primitorului cu scopul ca boala să nu recidiveze pe măduva grefată.

Prelevarea măduvei osoase a donatorului se efectuează sub anestezie generală, prin puncţie la nivelul oaselor iliace sau a sternului, este efectuată pe un subiect viu şi nu afecteaza sănătatea donatorului. Măduva astfel recoltată este filtrată, congelată şi pregătită.

Reacţia grefonului împotriva gazdei este caracteristică grefei de măduvă, un sindrom cauzat de o incompatibilitate între grefon şi primitor (limfocitele T şi anticorpii grefonului detecteaza si ataca antigenele de origine străină pe celulele primitorului).

Reacţia acută apăre între 10 – 40 de zile după grefă si consta in : erupţii cutanate, mâncărimi, tulburări digestive importante (vome, diaree), febră şi, uneori, atingere hepatică (icter).

Reactia cronica ale grefonului împotriva gazdei (după luni, ani) conduce la leziuni cutanate indurate pe palme, pe planta piciorului, pe trunchi, pe fese şi pe coapse, posibila o hepatită cronică şi o scleroză pulmonară.

Autogrefa – prelevarea de la un bolnav care trebuie sa urmeze un tratament de distrugere a măduvei sale osoase (chimioterapie, radioterapie, radiochimioterapie), de celule-suşe într-un stadiu puţin înaintat al bolii.  Ele sunt reinjectate bolnavului după tratament, măduva osoasă se reconstituie în 2-3 săptămâni.

Alogrefă – prelevarea de celule de măduvă osoasă de la un subiect sănătos care are acelaşi sistem de histocompatibilitate ca şi bolnavul (donator înrudit).