Histocompatibilitate (sistemul HLA)

Compatibilitate a ţesuturilor de origini diferite bazându-se pe caracteristicile antigenice de care depinde succesul unei grefe.

HLA (Human Leucocyte Antigens) determină compatibilitatea sau incompatibilitatea ţesuturilor transplantate (între donator şi primitor), ele nu diferă însă în funcţie de organe sau de ţesuturi, ci de la o persoană la alta.

Fiecare om are grupe diferite HLA. Părinţii transmit fiecăruia dintre copiii lor o jumătate din genele lor. În cadrul unei familii, copiii pot să moştenească grupe identice în totalitate (fiind denumiţi HLA identici), doar jumătate din gene (denumiţi semiidentici), sau pot să nu aibă nici un grup în comun (consideraţi HLA diferiţi). Pentru doua persoane neînrudite, probabilitatea de a avea comune toate grupele HLA este deci mică.

Genele care guvernează sinteza acestor antigene sunt situate pe cromozomul 6 şi sunt cunoscute sub numele de complex major de histocompatibilitate (C.M.H.) sau sistemul HLA (Human Leucocyle Antigens).

Genele sistemului HLA sunt repartizate în două clase: genele clasei 1 codifică antigenele de histocompatibilitate prezente în toate celulele nucleate ale organismului şi sunt clasate în 3 grupe (A, B si C); genele din clasa II comandă sinteza antigenelor prezente doar în anumite celule ale sistemului imunitar (monocite, macrofage, limfocite B) şi sunt repartizate în 3 grupe (DR, DQ şi DP).

În cazul unei grefe cu cât diferenţele HLA sunt mai mari, cu atât reacţiile de respingere sunt mai intense.
În plus, atunci când un subiect a fost în contact cu antigenele de histocompatibilitate pe care nu le deţine (precum în cursul unei transfuzii sangvine, al unei grefe anterioare sau al unei sarcini) el poate dezvolta anticorpi numiţi limfocito-toxici, aceşti anticorpi fiind îndreptaţi împotriva antigenelor care îi sunt străine, ceea ce face mai dificilă realizarea unei grefe (atunci intervine imunizarea anti-HLA).