Imunoglobulina (anticorp)

Proteină a serului sangvin secretată de către plasmocite, provenite din limfocite (globule albe care intervin în imunitatea celulară) de tip B ca reacţie la introducerea în organism a unei substanţe străine (antigen).

IgA –  rol important în lupta împotriva bacteriilor în mucoase (ex. căile respiratorii).

IgD –  intervin în maturarea limfocitelor.

IgE –  rol împotriva paraziţilor şi în mecanismul alergiei, sunt secretate împotriva alergenelor (anumite tipuri de antigene) şi conduce la eliberarea de histamina (substanţă responsabilă de apariţia simptomelor alergice).

IgG  – produse în cursul unui contact prelungit cu un antigen sau în cursul unui al doilea contact al organismului cu antigenul. Proces bazat pe răspunsul-memorie, principiul în baza căruia funcţionează imunitatea dobândită şi vaccinurile.

IgM – imunoglobulinele secretate în cursul primului contact al organismului cu un antigen.

Imunoglobulină este capabilă să se fixeze pe antigenul care a provocat sinteza sa numindu-se atunci anticorp. Imunoglobulinele neutralizează antigenele şi le împiedică să se reproducă. Antigenele sunt distruse de către complement (sistem enzi­matic) sau de către celulele fagocitare (macrofage, limfocite T, polinucleare neutrofile, monocite) care se fixează la rândul lor pe imunoglobuline.

Imunoglobulinele de ori­gine animală sau umană sunt utilizate ca medicamente în imunoterapie, în prevenirea şi în tratamentul bolilor infecţioase (tuse convulsivă, hepatite A şi B, oreion, rabie, rubeolă, tetanos, varicelă, zona zoster), în caz de deficit imunitar global şi în prevenirea incompatibilităţii Rhesus. Administrate pe cale subcutanată, intramusculară sau intravenoasă lentă, ele oferă o protectie rapidă, dar de durată limitată.