Insuficienta respiratorie

Disfunctie a plămânilor ce conduce la o micsorare a concentraţiei de oxigen în sânge şi o creştere a concentraţiei de dioxid de carbon.

Insuficienţa respiratorie acută (I.R.A.) – scădere buscă şi majora a funcţici respiratorii, data de o hipoventilatie prin obstrucţia căilor aeriene, un traumatism toracic, inhalarea de gaze nocive, deformaţii apreciabile ale coloanei, o insuficienţă ventriculară stângă, o pneumopatie virală, afectare neurologică centrală (comă) sau periferică (poliomielită), accentuarea unei insuficienţe respiratorii cronice (de origine infecţioasă).

Insuficienţa respiratorie acuta se manifesta prin dereglari de ritm respirator, cianoză, tahicardie cu hipertensiune artificială, tulburări neuropsihice.

Insuficienţa respiratorie cronică (I.R.C.) – insuficienţă respiratorie permanentă cauzata de evoluţia unei  afecţiuni respiratorii ce conduce la o obstrucţie a căilor aeriene, de o afectiune neuromusculară ce diminueaza volumele respiratorii (ex. poliomielită, scleroză laterală amiotrofică) sau de leziuni pulmonare (ex. cancer, tuberculoză, fibroză pulmonară).

Insufi­cienţa respiratorie cronică se manifesta prin respiraţie dificilă cu distensie toracică, tiraj (scobirea spaţiilor intercostale la inspiraţie),cianoză. Cronicitate insuficientei poate conduce la o insuficienţă ventriculară dreaptă. Insuficienţele respiratorii cronice evoluează lent marcata de pusee de insuficienţă respiratorie acută.