Masaj

Ansamblu de tehnici care utilizează mâinile (frământare, presiuni, vibraţii) şi se exercită pe diferite părţi ale corpului în scop terapeutic.

Poziţia mâinii în raport cu ţesuturile tratate, intensitatea, profunzimea şi sensul manevrelor conduc la o diversitate de tehnici de masaj .

Frământările superficiale (formarea unui pliu de piele şi execurarea asupra acestuia a unor mişcări de torsiune,  întindere şi forfecare) utilizata împotriva aderentelor si infiltratelor subcutanate.

Frământările profunde (prinderea maselor mus­culare şi executarea asupara acestora a unor mişcări de torsiune şi alungire) utilizata pentru decontractura muschilor.

Frectionarea locala executata transversal in raport cu axa muşchilor, tendoanelor sau ligamentelor este utilizat în caz de leziune musculară, de tendinită,entorsă si are un efect analgezic, trofic (favorizând nutriţia ţesuturilor), defibrozant.

Percutii manuale (lovirea alternativă cu extremitatea degetelor  sau cu mâna tăcăuş ) sunt utilizate pentru stimularea muschilor.

Presiunile alunecate superficiale (alunecarea mâinii pe piele fără a manevra ţesuturile subiacente) serveşte la luarea contactului şi evaluarea situaţiei cat si creerea unui efect superficial de analgezie cutanată.

Presiunile alunecate profunde (deplasează şi antrenează pielea şi ţesuturile subcutanate) când se exercită de la periferie spre rădăcina unui membru permit creşterea circulaţiei de întoarcere prin depresie venoasă.

Presiunile statice constau in apăsare cu mâna sau cu un deget fără deplasare în raport cu pielea.

Vibraţiile manuale (serii de presiuni-depresiuni mecanice obţinute prin tetanizarea muşchilor antebraţului terapeutului) favorizează degajarea pulmonară.

Masajele sunt contraindicate în caz de boală inflamatorie, infecţioasă sau tumorală care evoluează în pusee.