Morfina

Substantza medicamentoasa extrasa din opiu, capabila să cal­meze durerile intense, acţionând asupra sistemului nervos central (analgezic central) şi provocând adormirea.

Morfina face parte dintre stupefiante iar codeina şi hero­ina sunt derivaţi ai morfinei.

Morfina este indicată pentru calmarea durerilor intense şi rebele la alte analgezice , date de un cancer, de un infarct al miocardului (criză cardiacă) sau provocate de traumatisme grave.

Morfina este contraindicată în caz de insuficienţă respiratorie, de insuficienţă hepatică severă, de traumatism cranian, de stare convulsivă, de intoxicaţie alcoolică acută, de delirium tremens.

Morfina este administrată pe cale orală, sub formă de soluţii sau comprimate cu eliberare prelungită, sau prin injectare (subcutanată, intramusculară, intravenoasă, peridurală, intratecală, intracerebroventriculară).

Efectele nedorite cele mai frecvente sunt  constipaţie, greţuri, mai rar vărsături,  îngustare a calibrului bronhiilor,  depresie respiratorie (diminuarea amplitudinii şi eficacităţi respiratorii), confuzie mintală, vertije, o hipotensiune ortostatică (vertij legat de scăderea tensiunii arteriale atunci când subiectul trece de la poziţia orizontală la cea verticală), o creştere a tonusului sfincterelor muşchilor netezi etc.

Morfina şi derivaţii ei generează o dependenţă fizică şi psihică şi o obişnuire în cazul utilizării îndelungate. Manifestările supradozării sunt: depresie respiratorie,  mioză (îngustarea pupilei),  hipotensiune,  hipotermie cu evoluţie posibilă spre o comă profundă. Tratamentul acestei supradozări constă în administrarea de antidoturi ca nalaxona sau nalorfina şi într-o reanimare cardiorespiratorie.

Morfina nu trebuie utilizată în acelaşi timp cu medicamentele inhibitoare de monoaminozidază (IMAO), întrebuinţate în tratamentul stărilor depresive sau in combinatie cu alte medicamente ce produc efecte inverse morfinei.