Nerv cranian

Nerv legat de encefal.

Există 12 perechi de nervi cranieni, numerotaţi de la I la XII. Nervii cranieni se fixează la partea inferioară a encefalului situată în josul şi în faţa creierului mic, cu excepţia nervului oflactiv şi nervului optic, legaţi de partea superioară a encefalului. Teritoriul lor cuprinde capul şi o parte din gât, unde se efectuează legătura cu nervii rahidieni. Fibrele unui nerv cranian pornesc sau sosesc într-un nucleu al substanţei cenuşii, mic centru de comandă situat în profunzimea encefalului.

Nervul auditiv  (VIII sau nerv cohleo- vestibular) – nerv senzitiv, responsabil de auz şi de echilibru; format din doi nervi care merg alăturat unul de altul, nervul cohlear şi nervul vestibular.

Nervul cohlear transmite encefalului sunetele percepute de ureche. Nervul vestibular conduce informaţiile destinate menţinerii echilibrului.

Nervul facial (VII) –  nerm senzitiv si motor  ce se împarte în mai multe ramuri spre faţă, spre gât, spre glandele salivare şi spre urechea externă

Fibrele sale motorii controlează muşchii frunţii, feţei şi gâtului, şi permit închiderea ochilor şi a gurii. Fibrele senzoriale transmit senzaţiile simţului gustativ pentru cele două treimi anterioare ale limbii, asigurând secreţia de lacrimi şi a unei părţi din salivă. Fibrele sale senzitive inervează pielea pavilionului urechii şi timpanul.

Nervul glosofaringean (IX) -nerv senzitiv şi motor şi face parte din bulbul rahidian, mergând până la limbă, glanda parotidă şi faringe.

Fibrele senzitive asigură simţul gustativ pentru treimea posterioară a limbii şi sensibilitatea faringelui. Fibrele sale motorii comandă unii muşchi ai faringelui şi secreţia unei părţi a salivei de către glanda parotidă.

Nervul mare hipoglotic (XII) – nerv motor ce porneste din bulbul rahidian şi merge până la baza limbii, ale cărei mişcări le controlează.

Paralizia acestui nerv provoacă alterarea motricităţii unei jumătăţi de limbă; ea este foarte rară şi adesea consecutivă unui accident vascular cerebral.

Nervul motor ocular comun (III) – nerv motor ce inervează unii muşchi ai ochiului precum muşchiul ridicător al ploapei şi muşchii contracţiei pupilei.

Nervul motor ocular extern (VI) – nerv motor ce porneste din trunchiul cerebral şi se îndreaptă spre muşchiul drept extern al ochiului care permite mişcarea ochiului spre exterior.

Nervul olfactiv (I) – nerv senzitiv pleaca de la creier pre fosele nazale, este responsabil de simţul mirosului

Nervul optic (II) – nerv senzitiv aduce la creier informaţiile vizuale ale retinei.

Nervul optic porneste din papilă (mic disc proeminent situat pe retină), unde multiple fibre nervoase se adună şi pleacă din orbita osoasă printr-un canal în cavitatea craniană unde se întâlneşte cu cel de al doilea nerv optic (provenind de la cel de al doilea ochi) la înălţimea chiasmei optice, unde fibrele lor se încrucişează parţial.

Nervul patetic (IV) – nerv motor ce porneşte din mezencefal (parte a trunchiului cerebral) şi ajunge în interi­orul orbitei, controlează muşchiul mare oblic, cel care asigură rotaţia ochiului în jos şi spre interior.

Nervul pneumogastric (X / nervul vag) – nerv senzitiv si motor,   este cel mai lung dintre nervii cranieni si este nervul principal al părţii parasimpatice a sistemului nervos vegetativ care comandă viscerele. Porneşte din bulbul rahidian (parte a trunchiului cerebral) şi inervează prin fibrele sale voluntare o parte a vălului palatin şi faringele iar prin fibrele sale vegetative traheea, plămânii, esofagul, inima, ficatul şi o mare parte a aparatului digestiv.

Nervul spinal (XI) – nerv motor ce are două rădăcini, una în encefal, cealaltă în măduva spinării.

El inervează muşchii vălului palatin şi ai laringelui (nervul laringean) şi partea sa spinală muşchii scheletului.

Nervul trigemen (V) – nerv motor şi senzitiv, se ramifică în trei ramuri distincte: nervul oftalmic, nervul maxilar superior şi nervul maxilar inferior.

Ca nerv motor el controlează muşchii mastica­ţiei şi administrează producţia de salivă şi de lacrimi. Ca nerv senzitiv asigură sensibilitatea pentru aproape întrea­ga piele a feţei şi capului, a dinţilor, a cavităţii bucale, a pleoapei superioare, a sinusurilor şi a celor două treimi anterioare ale limbii.