Oreion (parotidită epidemică)

Boală infecţioasă virală acută, cu transmitere pe cale aeriană(inhalarea picăturilor de salivă emise de un bolnav), extrem de contagioasă provocată de un paramixovirus, se caracterizeaza printr-o parotidită (inflamaţia glandelor parotide, principalele glande salivare).

El se întâlneşte mai ales iarna, adesea în epidemii iar cel mai frecvent sunt afectaţi copiii. Virusul prezintă o tendinţă naturală să se fixeze pe glande şi nervi.

Incubaţia durează între 17 şi 21 zile si este urmată de o febră moderată şi de dureri de urechi timp de una-două zile cat si dureri de cap. Subiectul este contagios cu o săptămână înaintea apariţiei simptomelor şi aproximativ 8 zile după apariţia lor.

Inflamaţia glandelor parotide apare mai întâi pe o parte, apoi în ambele părţi şi se manifestă printr-o tumefacţie care acoperă şanţurile din spatele maxilarului. Ea provoacă o durere la masticaţie şi atunci când se apasă parotidele.

Oreionul poate fi insotit de o angină şi o afectare a ganglionilor învecinaţi, evoluţia este de cele mai multe ori benignă iar boala regresează de la sine în vreo zece zile.

Complicatiile oreionului sunt sub formă neuromeningeană (meningită, encefalită, afectare a nervului auditiv); pancreatită (inflamaţie a pancreasului) şi o orhită (inflamaţie a testiculelor) pot apare fără inflamaţia parotidelor.

Tratamentul constă în admi­nistrarea de medicamente care combat febra şi în caz de dureri mari administrarea antiinflamatoarelor.

In caz de orhită se recurge la repausul la pat precum şi imobilizarea burselor cu un suspensor. După ce a avut oreion, subiectul este imunizat definitiv.

Prevenire se face prin vaccinare a adoles­cenţilor şi adulţilor tineri care nu au făcut oreion, precum şi copiilor trecuţi de vârsta de 1 an. Vaccinul destinat copiilor mici este asociat cu cel al rubeolei şi rujeolei (vaccinul R.O.R.).