Os

Structură rigidă, puternic mineralizată, constituind scheletul omului şi vertebratelor avand rol de sustinere si „rezerva” de calciu a organismului (element indispensabil pentru numeroase funcţii fiziologice).

După forma lor se deose­besc oasele plate (osul boitei craniene, coastele,omoplaţii, sternul), oasele scurte (oasele carpului sau ale tarsului, vertebrele) şi oasele lungi (femurul, tibia, peroneul, humerusul, cubitusul, radiusul). Oasele lungi prezintă o parte medie (diafiza) şi două extremităţi (epifizele) îmbrăcate în cartilagiu si care formeaza suprafeţele articulare. Intre diafiză şi epifiza diametrul osos creşte treptat,  zona de tran­ziţie este numită metafiză. Cartilagiul de conjugare situat între metafiză şi epifiză reprezinta zona de creştere în lungime a oaselor lungi si el este prezent numai la copil.

Osul este un ţesut conjunctiv de susţinere, cu structură lamelară. Suprafaţa sa este acoperită de periost, membrană conjunctivă care permite creşterea osoasă în grosime şi realizarea căluşului în caz de fractură. Sub periost se găseşte o lamă de os dens cu rezistenta ridicata numita osul cortical sau osul compact. Sub această lamă se afla o zona cu denstiate scazuta numita osul spongios sau osul trabecular si conţine măduva osoasă roşie ( rol in producerea de celulele sangvine – globule roşii, globule albe şi plachete).

Ţesutul osos este constituit dintr-o tramă proteică (zona osteoidă) compusă din eolagen, fracţiune minerală constituită din calciu şi fosfor şi din trei familii de celule (osteoblastele şi osteocitcle care elaborează matricea osoasă si osteoclastele care o distrug).

Patologia osului :

Distrofiile (leziunile provocate de o deficienţă de nutri­ţie a osului) pot fi dobândite (boala osoasă a lui Paget) sau ereditare (osteopetroza).

Fracturile trebuie să fie reduse şi imobilizate într-o modalitate ortopedică (gips) sau chirurgicală (osteosinteză).

Infecţiile oaselor sunt îndeosebi osteomielita şi tuber­culoza osoasă.

Bolile oaselor pot fi cauzate de o afecţiune extraosoasă (osteodistrofia insuficienţelor renale, demineralizarea hiperparatiroidiilor, osteoporoza hipertiroidiilor etc.).

Tumorile oaselor pot fi benigne (condrom, osteom, ostcoblastom) sau maligne (osteosarcom, condrosarcom, fibrosarcom, sarcomul Iui Ewing, tumoră secundară).