Osteomielită

Boală infecţioasă gravă, cronică sau acută, a ţesutului osos cauzata de stafilococul auriu. Contaminarea osului cu stafilococul auriu se face pe cale sangvină, pornind de la o infecţie locală (plagă infectată, abces, fractură deschisă)

Osteomielită afectează mai ales oasele lungi (tibie, femur, humerus) si este prezenta cu precădere la copii sau la adolescenţi.

Osteomielită se caracterizeaza prin dureri intense ale osului afectat, însoţite de o impotenţă funcţională totală, printr-o inflamaţie şi o umflătură locală, o febră mare şi o alterare a stării generale. Uneori simpto­mele sunt mai puţin intense, asemănătoare cu cele ale gripei.

Tratamentul trebuie să fie întreprins de urgenţă si constă dintr-o antibioterapie prelungită (mai multe luni), cu imobilizarea osului infectat cu gips. In caz de osteomielită acută, pentru îndepărtarea unui sechestru (fragment osos izolat), sau în caz de osteomielită cronică se recurge la ablaţie şi grefă osoasă.