Otita (otita medie)

Inflamaţie a cavităţilor urechii medii, a mucoasei care le acopera şi a timpanului (miringită).

Otitele in functie de evolutie pot fi acute, subacute sau cronice.

Otita acută – o inflamaţie prin infecţie bacteriană (pneumococ, haemophilus, streptococ, stafilococ), uneori virală, care afectează de cele mai multe ori copiii de vârste între 6 luni şi 2 ani. Infecţia este mai întâi faringeană, apoi se propagă la ureche prin canalul trompei lui Eustachio.

Otită acută prezinta o durere violentă a urechii, asociată cu o febră de aproximativ 38,5 C. Ea evoluează în patru stadii: otită congestivă (timpanul nu este decât roşu), otită catarală (timpanul devine neted şi opac), otită purulentă (timpanul este bombat datorita prezenţei puroiului în căsuţa timpanului) si otită perforată (timpanul este perforat si puroiul se scurgă în exterior).

Complicaţiile unei otite acute netratate sunt extinderea infecţiei la mastoidă (os situat în spatele urechii), la labirint (urechea internă), la meninge sau la nervul facial.

Unui copil care se plânge de dureri de urechi sau a cărui febră nu scade trebuie să i se acorde îngrijiri medicale fără întârziere. Tratamentul unei otite acute este bazat pe administrarea de antibiotice, insotita sau nu cu o paracenteză (perforare chirurgicală a timpanului) atunci când timpanul este bombat.

Otita subacută – inflamaţia urechii însoţită de o efuziune lichida (fără puroi), provocată de o proastă funcţionare a trompei lui Eustachio. Ea se manifestă prin otite acute repetate şi/sau o scădere a auzului.

Tratamentul este dificil si constă în administrarea de antibiotice, în ablaţia vegetaţiilor adenoide, în punerea unui aerator transtimpanic (yoyo) sau  în cure termale.

Otita cronică – Există două tipuri de otită cronică: otita mucoasă, caracterizată printr-o perforare a timpanului, şi otita colesteatomatoasă provocată de o dezvoltare în urechea internă a unui chist epidermic, colesteatomul.

O otită cronică duce la o scădere a auzului şi o scurgere; otita cronică colesteatomatoasă se com­plică în unele cazuri cu o paralizie facială, cu o labirintită sau cu o meningită.

Tratamentul este mai ales chirurgical şi constă în repa­rarea timpanului sau în practicarea ablaţiei colesteatomului.