Paralizia faciara

Paralizie a muşchilor inervaţi de către nervul facial (a 7-a pereche de nervi cranieni).

După locul afectat se deosebesc paraliziile faciale centrale şi paraliziile faciale periferice.

Paralizia facială centrală – apare în cursul leziunilor vasculare cerebrale şi este adesea insotita de o hemiplegie (paralizie a unei jumătăţi de corp). Ea predomină în partea inferioară a feţei, pleoapele şi fruntea nu sunt afectate. Tratamentul este cel al unui accident vascular cerebral (administrarea, în special în caz de embolie, de anticoagulante).

Paralizia faciala periferica ( paralizia lui Bell) – poate avea diverse cauze: infecţioase (zona zoster pe traiec­tul nervului facial, otită medie acută, poliradiculonevrită), traumatică (fractura stâncii temporale), tumorală (tumoră a unghiului pontocerebelos), vasculară (ramolire protube- renţială |a părţii medii a trunchiului cerebrali). Semnele ei sunt o asimetrie a feţei atunci când se află în repaus, trăsăturile fiind deviate de partea sănătoasă.

Partea afectata are urmatoarele caracteristici : faţa este atonă, comisura buzelor căzută, şanţul nazogenian mai puţin profund, buzele mai larg deschise şi ridurile frontale căzute. Tratamentul cuprinde reeducarea prin kinezi­terapie. Dacă paralizia este parţială refacerea este completa fara a lasa sechele . Dacă paralizia este totală, trebuie administrat de urgenţă un tratament cu corticosteroizi iar în aproximativ jumătate din cazuri pot ramane sechele relativ deranjante : hemispasmul facial, sindromul lacrimilor de crocodil (emisie necontrolată a lacrimilor).