Percutie

Metodă de examinare clinică a organelor sau a cavităţilor interne constând în aprecierea sonorităţii sau a rezonanţei produse prin baterea cu varful degetelor pe pielea regiunii studiate (pe torace sau pe abdomen).

Percutia poate fi directă (percuţie nemediată) sau indirectă (percuţie mediată), în acest ultim caz un deget al unei mâini este interpus între piele şi degetul celeilalte mâini care efectuează percuţia.

De exemplu o diminuare a sonorităţii (matitate) in cazul unei percuţii a toracelui poate indica o pleurezie (boală caracterizată printr-o pleură umplută cu lichid), iar o sonaritate mai mare (timpanism) poate semnala un pneumotorax (boală caracterizată prin prezenţa de aer în pleură).