Perfuzie

Procedeu care permite injectarea lentă şi continuă a unui lichid în circulaţia sangvină (de obicei printr-o venă).

Perfuziile venoase permit administrarea de medica­mente, de soluţii electrolitice (sodiu, potasiu etc.) şi/sau glucozate („seruri”), de derivate de sânge sau de produse de hrănire artificială (pe bază de glucide, de lipide şi de acizi aminaţi).

Aplicarea unei perfuzii venoase periferice trebuie să fie realizată perfect aseptic si consta in punerea initiala a unui garou, in antisepsia pielii iar materialul de acces vascular este acoperit cu un pansament steril. Schimbarea pansamentelor (de îndată ce se umezesc sau se dezlipesc),  a tuburilor de aces ( la 24/48 de ore ) a flaconului şi admi­nistrarea medicamentelor prin tubulatura de perfuzie, trebuie să fie făcute cu mari precauţiuni de asepsie.

Complicaţiile locale constituie principalul risc al perfuziilor. Inflamaţia este caracterizata prin dureri şi o roşeaţă în jurul punctului de puncţionare şi pe traiectul venei, uneori printr-un edem. Infecţia este cea mai gravă complicaţie si este greu de tratat dupa producere.