Peri

Elemente filiforme foarte bogate în proteine denu­mite keratine, care fac parte dintre fanere ( anexele pielii).  

Până la pubertate corpul este acoperit de un puf fin iar la pubertate perii cresc, se îngroaşă şi se închid la culoare. Melanina este responsabilă de culoarea perilor iar keratinele le conferă consistenţă (perii şi părul au aceeaşi structură). Topografia pilozităţii cat si gradul de crestere depinde de hormonii androgeni (abundenţi la bărbat) şi factorul ereditar.

Perii sunt constituiti din radacina (ia naştere în derm şi traversează epidermul) si tija.  Acestia in sectiune cuprind 3 cilindri concentrici în centru măduva, înconjurată de scoarţă (bogată în melanină şi în keratine) şi cuticula (bogată în keratine).

Rădăcinii este inconjurata de o teacă denumită folicul pilos. Acest folicul se termină printr-o umflătură (bulbul) care prezintă la baza sa o mică depre­siune (papila) prin care pătrund vasele de hrănire.

Un muşchi minuscul (muschi erector al firului de păr) este întins oblic între bulb şi epiderm. Reflexul pilomotor se datoreaza contractiei muschiului erector iar părul se ridică ( efectul pielii de gaina).

O glandă sebacee este uneori anexată firului de păr şi formează atunci împreună cu el un folicul pilosebaceu.

Factorii ce influenteaza cresterea sau caderea perilor sunt factorii ereditari, factorii hormonali, factorul sezonier (creştere a numărului de fire de păr în fază vara si o cădere mai intensa a părului toamna) cat si factorii metabolici (o carenţă în acizi aminaţi, în săruri minerale, în acizi graşi şi în vitamine, pot duce la caderea parului, o depigmentare sau o subtiere a părului).

Ca si patologi putem avea: hirsutismul el fiind o pilozitate excesivă la femeie cauzată de un exces de androgeni; alopecia definita ca o cădere sau absenţa perilor şi a părului, putand fi consecinţa a numeroase boli (lupus, lichen, peladă etc.) sau poate fi congenitală.