Placheta (trombocit)

Celulă sangvină fără nucleu cu rol important în fenomenele coagulării sângelui şi ale inflamaţiei.

Numărul de plachete este cuprins în mod normal între 150000 şi 450000 pe milimetrul cub de sânge. Plachetele provin din fragmentarea citoplasmei celulelor mari ale măduvei osoase, megacariocitele. Longevitatea lor este de 7-10 zile. Plachetele sangvine sunt distruse în splină.

In cadrul opririi unei hemoragii (hemostaza primară) plachetele adera la peretele vasului lezat (cu agregarea şi eliberarea conţinutului lor) producandu-se o aglomerare de pla­chete care colmatează breşa vasului. Membrana plachetelor favorizează interacţiunea factorilor coagulării.

In cazul reacţiei inflamatorie plachetele maresc permeabilitatea vasculară in prezenţa bacteriilor şi a virusurilor .

Ca si patologie se disting trei tipuri : trombopenia (micşorarea numărului lor), trombocitoza (creşterea numărului lor) şi trombopatia (anomalia funcţionării lor).