Polip

Tumoră de cele mai multe ori benignă (în general pediculată) care se dezvoltă pe mucoasele cavităţilor natu­rale ale organismului.

Polipii pot fi unici sau multipli si sunt mai mult sau mai puţin proeminenţi pe suprafaţa organului. Polipii sunt in general pediculaţi (legaţi de organ printr-un ax conjunctiv îmbrăcat în mucoasă), mai rar sesili (puţin proeminenţi). Ei pot fi localizati în tubul digestiv (colon, stomac, rect), pe mucoasa uterină, în nas şi în laringe ( polipii vezicii sunt in fapt papiloame). Polipii colici şi rectali sunt de tip „juvenil” (nu degene­rează) sau adenomatoşi (pot degenera în cancer).

Simptomele variază după locali­zarea polipilor, polipii voluminosi pot duce la obturarea unui conduct.

Polipii cavităţii uterine pot fi cauza unor sângerări.

Polipii corzilor vocale se manifestă printr-o modificare a vocii.

Polipii foselor nazale se manifestă printr-o obstrucţie nazală, printr-o rinoree (scurgere de lichid) şi uneori printr-o pierdere a simţului mirosului. Polipii prezenţi doar într-o fosă nazală apar dupa o sinuzita cronica sau unei tumori (de regula benigne). Prezenţa polipilor simultan în ambele fose nazale constituie manifestarea unei polipoze nazosinusiene.

Polipii meatului uretral apar la femeia în vârstă (benigni) si au forma unor proeminenţe roşii uneori pediculate  şi se manifestă prin dureri locale la frecare, sângerări şi în unele cazuri prin dificultăţi la micţiune.

Unii polipi, ca cei ai foselor nazale, ai meatului uretral sau ai colului uterin, pot fi văzuţi direct. Tuşeul rectal permite să se simtă prezenţa polipilor rectu­lui. Punerea în evidenţă a polipilor este efectuată prin endoscopie (histeroscopie pentru uter, coloscopie pentru colon, laringoscopie pentru corzile vocale, cistoscopie pentru vezică), biopsia pune în evidenţă natura lor (precanceroasă sau nu, polipii colonului pot avea evoluţii maligne)..

Tratamentul consta în ablaţia chirurgicală a polipilor, în general pe cale endoscopică, urmată de exami­narea lor histologică.