Proba de efort (electrocardiografie de efort)

Tehnică de explorare cardiacă ce constă în practicarea electrocardiografiei unui bolnav în cursul unui efort fizic.

Proba de efort caută să precizeze în cursul unui efort fizic comportamentul principalelor variabile hemodinamice (frecvenţa cardiacă şi presiunea arterială) şi să detecteze existenţa unor simptome anormale (dureri toracice, stări de rău, palpitaţii) sau a unor anomalii electrocardiografice (tulburări de ritm sau tulburări de repolarizare ventriculară, o insuficienţă coronariană).

Electrocardiogramă este practicată mai întâi în poziţie orizontală a subiectului, apoi una în poziţie şezând şi alta în picioare. Desfăşurarea testului de efort se face în funcţie de subiect şi de informaţiile dorite şi se obtin prin dozarea eforului depus de catre subiect (creşterea rezistenţei aplicate la pedala bici­cletei  ergonomice sau prin accelerarea vitezei de acţionare a covorului rulant şi/sau a măririi pantei sale). Frecvenţa cardiacă, presiunea arterială şi electrocardiograma sunt înregistrate în fiecare minut în mod sistematic ori atunci când intervine un simptom si în fiecare minut în timpul fazei de recuperare a efortului (aproximativ 6 minute) sau până la dispariţia simptomului.

Proba de efort permite cuantificarea nivelului de efort care face să apară semne de ischemie miocardică, de angor sau alte modificări electrocardiografice.  Pot fi determinate diferite tulburări ale ritmului cardiac sau evoluţia valorilor presiunii arteriale a unui pacient hipertensiv.