Progesteron, definiție

Hormon steroid derivat de la coles­terol, secretat de către corpul galben (folicul ovarian care a expulzat ovulul) în timpul celei de a doua faze a ciclului menstrual, de către placentă în timpul sarcinii şi în cantitate mica de către corticosuprarenale şi ovar.

Progesteronul are rol de a favoriza nidaţia ovulului fecundat şi gestaţia, acesta  modifică proprietăţile vasculare şi chimice ale mucoasei uterine pentru a o face propice implantării oului în uter.

In mod curent progesteronul serveşte drept intermediar în sinteza androgenilor şi corticosteroizilor,

are un efect sedativ asupra sistemului nervos central, este responsabil de decalajul termic manifestat după ovulaţie, se opune efectului estrogenilor asupra glandelor mamare şi mucoasei uterine reglând  acţiunea lor.

O insuficienţă a secreţiei de progesteron  conduce la infecunditate (dificultate de a obţine o nidaţie) ce poate fi tratată prin administrarea de progesteron în timpul celei de a doua faze a ciclului.

Progesteronul natural sau derivaţii săi de sinteză sunt utilizaţi pentru prevenirea riscurilor de falsă naştere în tratamentul substitutiv al menopauzei şi în tratamentul tulburărilor menstruale.