Prolaps genital

Cădere a unei părţi de organ, a unui organ sau a mai multor organe genitale ca urmare a unei lăsări (relaxări) a mijloacelor lor de fixare.

Un prolaps genital este o coborâre progresivă în micul bazin a vaginului (sau a unei părţi din vagin) şi/sau a uterului, prin lăsarea muşchi­lor şi ţesuturilor fibroase inextensibile ale perineului precum şi a mijloacelor de susţinere a organelor micului bazin (ligamente rotunde, ligamente largi, ligamente uterosacrale) .

Un prolaps al uterului (histeroptoză) poate fi însoţit de un prolaps de vezică (cistocel), de uretră (uretrocel), de rect (rectocel) al fundului de sac Douglas (elitrocel).

Prolapsul genital este cauzat de o deficienţă congenitală a mijloacelor de fixare a uterului, de naşterea unui copil mare (mamă diabetică), de o naştere prea rapidă sau care a provocat rupturi perineale cat si de naşterile repetate.

Un prolaps genital se caracterizeza printr-o senzaţie de greutate pelviană, dureri lombare, tulburări urinare (frecvenţă şi dificultate a micţiunilor, uneori incontinenţă în timpul efortului). După un efort sau o staţionare îndelungată în picioare, vulva poate fi tumefiată.

Tratamentul este chirurgical şi depinde de natura prolapsului, de vârsta femeii, de calitatea ţesuturilor sale, de existenţa sau nu a relaţiilor sexuale şi a dorinţei de a fi mamă sau nu.

Metodele cele mai des utilizate sunt histeropexia (fixarea ligamentelor uterului), colpoperineorafia (refacerea vaginului şi a perineului) şi miorafia muş­chilor ridicători (refacerea anumitor muşchi ai anusului). Tratamentul chirurgical este uneori completat de o histerectomie (ablaţia uterului). Tuturor acestor tratamente li se poate adăuga un tratament al incontinenţei urinare. Utilizarea unui pesar, inel de cauciuc plasat în jurul colului uterin care permite susţinerea organelor este uneori utilizat in cazul femeilor care nu doresc sau nu pot să fie operate.