Prostatei (cancer al)

Tumoră malignă (cu evoluţie adesea foarte lentă) care afecteaza prostata îndeosebi sub forma de adenocarcinom.

Cancerul prostatei este extrem de frecvent afectând 50% dintre bărbatii trecuţi de 80 de ani.

In multe cazuri acest cancer nu prezinta simptome iar atunci cand apar sunt :  prezenţa sângelui în urină, creştere anormală a numărului de micţiuni care devin dificile, pacientul trebuind să forţeze evacuarea vezicii, iar în caz de metastaze bolnavul prezinta oboseală, o anemie, o pierdere în greutate .

Alegerea metodei terapeutice depinde de vârsta şi de starea generală a pacientului, precum şi de gradul de evoluţie a cancerului (localizat sau metastazic).

Atunci când cancerul este localizat în prostată, ablaţia totală a prostatei, veziculelor seminale şi ampulelor deferenţiale, radioterapia prostatică externă sau curieterapia permit obţinerea vindecării într-un mare număr de cazuri. Aceste tratamente nu sunt, în general, propuse decât pacienţilor sub 70 de ani.

Atunci când cancerul a antrenat metastaze sau când este vorba de un pacient foarte în vârstă a cărui stare generală este proastă nu este necesar să se propună un tratament curativ agresiv, hormonoterapia permite obţinerea unei remisiuni care durează adesea mai mulţi ani.

Metodele chirurgicale constau în practicarea unei ablaţii endoscopice parţiale a prostatei (când tumora obstruează uretra prostatică) fie în îndepărtarea prin chi­rurgie convenţională a întregii prostate, a veziculelor semi­nale şi a ampulelor deferenţiale (prostatectomie totală sau radicală).

Radioterapia externă a prostatei şi a ganglionilor pelvieni vizează vindecarea cancerului distrugând toată tumora şi prelungirile ei. Ea poate determina o incontinenţă urinară, o impotenţă (40% dintre cazuri) şi/sau o iritaţie a vezicii şi rectului.

Hormonoterapia este un tratament paliativ care constă în suprimarea secreţiei de hormoni androgeni de către testicule (care stimulează creşterea can­cerului) si este rezervată cancerelor prostatei care sunt însoţite de metastaze.

Ea se bazează pe două metode pulpectomia si tratament medicamentos.

Pulpectomia reprezinta ablaţia chirurgicală a ţesutului funcţional al testiculelor si conduce la sterilitate şi impotenţă. Tratamentul medicamentos vizează suprimarea secreţiei androgenice testiculare.

Administraţi în mod continuu şi definitiv de agoniştii gonadoliberinei (LH-RH) şi antiandrogenii, care acţionează asupra hipofizei şi a prostatei, sunt tot atât de eficace ca şi pulpectomia si conduc ca si aceasta  la  sterilitate şi  impotenţă.

Curieterapia constă în implantarea chirurgicală a unor ace radioactive în prostata bolnavului. Totuşi, această metodă este puţin folosită din cauza efectelor ei nedorite (arsuri ale ţesuturilor învecinate prostatei, îndeosebi cele ale vezicii şi ale rectului); în plus, aceste rezultate nu sunt mai bune decât cele ale radioterapiei externe.

Chimioterapia este foarte puţin utilizată din cauza efica­cităţii ei mici asupra cancerului de prostată.