Psihanaliza

Metodă terapeutică ce constă în investigarea proceselor inconştiente.

Psihanaliza se adresează mai ales stărilor nevrotice, tulburărilor de sexualitate (impotenţă, frigiditate), uneori afecţiunilor psihosomatice. Decizia de a întreprinde o psihanaliză depinde de personalitatea subiectului şi de dorinţa lui de a se vindeca (şi nu doar de căutarea unei mulţumiri sufleteşti). Şansele de succes sunt cu atât mai mari cu cât psihanaliza este întreprinsă înaintea vârstei de 50 ani.

Psihanaliza nu este lipsită de riscuri (sinucidere, apariţia unei psihoze, dificultăţi ivite din mediu); de ase­menea, orice psihanalist trebuie să fi urmat el însuşi o psihanaliză şi să fie afiliat unui institut sau unei societăţi psihanalitice acreditate.

Intre psihanalist si pacient se stabileste o relaţia ambivalenta, pacientul vorbeşte cât mai liber posibil neascunzând nimic din gândurile sale (tehnica asocierilor libere), din visele sale, psihanalist trebuie să-si păstreze pozitia de neutralitate. In timp se instaurează transferul prin care reapar conflictele infantile, atitudinile faţă de părinţi etc. , acest transfer va fi interpretat puţin câte puţin de către analist, de ale cărui reacţii faţă de pacient (contratransfer) trebuie să se ţină cont. Cura psihanalitică durează de la doi la patru ani, uneori chiar şi mai mult.