Psihopatie

Stare de dezechilibru psihologic carac­terizat prin tendinţe asociale fără deficit intelectual şi fără afectare psihotică.

Psihopatia apare in general la începutul pubertăţii insa semne premergătoare pot să se manifeste din copilărie (cruzime cu animalele, brutalitate a copilului faţă de colegii săi etc). Subiectul nu-şi poate învinge angoasa decât trecând la acţiune si manifestă un comportament la limita normalităţii caracterizat prin stil de viaţă instabil, caracter dificil, autoritate, agresivitate, delincvenţa, con­duitele perverse, toxicomania, în mod obişnuit o ameliorare spontană se manifestă după vârsta de 40-45 ani.

Subiectul (respectiv psihopatul) are adesea un comportament provocant şi violent, familia trebuie să stabi­lească reguli care sa îi permit să-şi canalizeze agresivitatea (precizându-i noţiunile de bine şi de rău) până când subiectul constientizeaza că agresi­vitatea lui nu serveşte la nimic şi că ea este înţeleasă ca o solicitare de afecţiune, doar în acest moment se poate stabili o comunicare verbală.