Psihoza maniacodepresivă

Alternanţă a crizelor de excitaţie (manie) şi a episoadelor depresive (melancolie).

Psihoza maniacodepresivă se manifestă după vârstele de 30-40 ani si ar putea avea cauze ereditare  

sau data de o dereglare a centrilor cerebrali ai stării de spirit. Schimbarile de ordin fizic sau psihic pot juca rolul factorilor declanşatori (şoc emoţional, şoc chirurgical, sarcină, menopauză, schimbarea anotimpurilor, etc ).

Subiectul trece periodic prin crize de manie sau de melancolie, întrerupte de faze normale. Dezechilibrul este psihic cât şi fizic: stare de spirit tristă sau euforică, idei delirante, tulburări de comportament alimentar şi ale greutăţii corporale, insomnie, tendinţă la sinucidere în faza melancolică.

Crizele grave necesită o spitalizare, admi­nistrarea de neuroleptice, antidepresoare şi în unele cazuri recurgerea la electroşocuri. Intre două crize trata­mentul de fond constă într-o psihoterapie asociată cu o luare regulată a unui stabilizator al stării de spirit (litiu).