Puncţie

Tehnica constând în introducerea unui ac sau în practicarea unei deschideri mici într-un ţesut, un organ, o cavitate naturală sau patologică pentru a extrage un gaz, un lichid sau pentru a preleva un eşantion sau injectarea unui produs.

Puncţia se practică cu un ac sau cu un trocar (canulă tăietoare sau de străpungere). Locul de intrare a instrumentului care serveşte la puncţionare trebuie să fie precizat cu exactitate si se realizeaza printr-un examen clinic făcut pacientului (efectuarea unei radiografii, ecografii), zona este dezinfectată şi anesteziată.

Fragmentul de ţesut extras este apoi examinat cu ajutorul diferitelor instrumente şi tehnici: microscop optic, microscop electronic, dozări chimice, culturi bacteriene sau culturi de ţesuturi .

Puncţiile exploratorii permit stabilirea sau confirmarea unui diagnostic. Puncţiile evacuatorii pot fi urmate de injec­tarea de produse medicamentoase destinate de exemplu, calmării durerilor.