Radioterapie

Utilizare a radiaţiilor ionizante în tratamentul anumitor boli, al cancerelor.

Termenul de radioterapie întrebuinţat singur se referă mai ales la radioterapia externă (radio­terapie transcutanată sau teleradioterapie)  în care sursa radiaţiilor este exterioară bolnavului şi produce un fascicul care atinge ţesuturile profunde după ce a traversat pielea şi ţesuturile superficiale. Radioterapia externă utilizeaza două tipuri de radiaţii ionizante: radiaţii electromagnetice (radiaţii X, radiaţii gama) şi radiaţii constituite din particule elementare infime (electroni, protoni, neutroni). Ea utilizează două surse de radiaţii : izotopi radioactivi ai unei substanţe(cobalt 60) sau acceleratori de particule care pun în mişcare particulele elementare şi trimit spre bolnav aceste particule sau radiaţia pe care acestea o produc.

La doze slabe radioterapia are un efect antiinflamator utilizat uneori în tratamentul zonei zoster sau al keloidelor (cicatricele patologice), utilizarea majora este cancerul.

Radiaţiile ionizante acţionează distrugând structurile cromozomice responsabile de diviziunea celulară, ceea ce antrenează moartea celulelor canceroase insa sunt afectate si celulele sanatoase ( acestea au o capacitate de regenerare mai mare). Acţiunea anticance­roasă a radiaţiilor este utilizată în mod izolat sau asociată cu o altă metodă (chirurgie, chimioterapie).

Radiochimioterapia (administrarea simultană a radiaţiilor şi a medicamentelor) este utilizată în caz de carcinom epidermoid al faringelui, bronhiilor, esofagului şi canalului anal.

Radioterapia peroperatoric constă în iradierea unei tumori profunde (rectală, pancreatică etc.) cu electroni în cursul unei intervenţii chirurgicale după ce au fost date deoparte organele învecinate (intestine, rinichi etc.). Radioterapia corporală totală este destinată pregătirii unei grefe de măduvă osoasă pentru a trata anumite forme de leucemie sau de hematopatii.

Radioterapia cutanată totală utilizează electroni de slabă intensitate în tratamentul limfoamclor cutanate.

Efecte secundare sunt cauzate de afectarea celulelor sănătoase si distingem reactii precoce si reactii tardive .

Reacţiile precoce sunt reversibile în câteva săptămâni: radiodermită acută (roşeaţă cutanată, depilare), radiomucită acută (înroşire a mucoaselor şi dureri bucale), hipoplazie medulară (distrugere a celulelor sang­vine ale măduvei osoase).

Reacţii tardive se produc după mai mulţi ani sunt mai greu reversibile: radio­dermită cronică (piele fină, uscată, cuperoasă), fibroză pulmonară (invadare a plămânilor de ţesut fibros), întârziere a creşterii la copil, apariţia altor cancere, tulburări genitale (menopauză precoce, sterilitate), anomalii ale gameţilor mai mult sau mai puţin transmisibile urmaşilor.