Rectului (cancer al)

Tumoră malignă care se dezvoltă pe seama rectului sub forma unui adenocarcinom.

Cancerul rectului este unul dintre cele mai frecvente cancere digestive si se dezvoltă de cele mai multe ori plecând de la polipi benigni.

Simptomele revelatoare sunt emisiile de gleră sau de sânge şi durerile rectale însoţite de falsa necesitate de a defeca. Atunci când boala este deja evoluată, extinderea sa la totalitatea pelvisului poate declanşa dureri nervoase care evocă o sciatică.

Tratamentul este chirurgical şi constă în ablaţia în întregime sau parţială a rectului.

Proctectomia este utilizata atunci când cancerul afectează partea de jos si consta in ablaţia canalului anal şi a rectului cu des­chiderea intestinului pe peretele abdominal si crearea unui anus artificial definitiv.

Rezecţia anterioară este practicată în cancerele părţii înalte şi medii a rectului, care nu afectează partea de jos a rectului şi canalul anal permiţând restabilirea imediată a continuităţii digestive.

Când tomora este foarte pronunţată o radioterapie practicată înainte sau după intervenţie reduce riscurile recidivei locale.

Tratamentele paliative cuprind radioterapia externă asociată eventual cu chimioterapia, derivaţia chirurgicală a intestinului spre peretele abdominal în amonte de tumoră (colostomie de amonte) şi tratamentele endoscopice (cu laser, de exemplu).

Prevenirea cancerului de rect, ca şi cea a cancerului de colon, se bazează pe examene endoscopice anuale. Aceste examene sunt practicate la pacienţii care prezintă antecedente personale, ca polipii rectului sau ai colonului sau o rectocolită hemoragică, ori antecedente familiale, în particular o frecvenţă ridicată a polipilor sau a cancerelor de rect sau de colon printre ascendenţi.