Refluxul gastroesofagian al sugarului

Regurgitarea conţinutului stomacului în esofag ce

survine la sugar şi este legată de maturarea neîncheiată a tubului său digestiv (beanţă a sfincterului inferior al esofagului).

Manifestările obişnuite ale refluxului gastroesofagian sunt aruncări în afară de materii grase sau vărsături, uneori abundente, survenind spre sfâr­şitul mesei şi declanşate de cea mai mică mişcare. Aceste manifestări trebuie diferenţiate de micile regurgitări care însoţesc eructaţia, care sunt absolut normale la sugari după mese.

Esofagita (inflamaţia esofagului) este complicaţia cea mai deranjantă a refluxului gastroesofagian. Ea se datoreaza agresarii esofagului de catre lichidele acide din stomac. Această inflamaţie antrenează uneori vărsături de lapte conţinând filete de sânge şi conduce la o anemie. Plânsetele, răsucirile copilului în timpul meselor, luarea biberonului fără plăcere, asociate sau nu cu vărsături, constituie semne in acest sens .

Refluxul gastroesofagian este bănuit că intervine în apariţia unor indispoziţii grave ale sugarului cu oprirea respiraţiei, cianoză şi pierderea tonusului mus­cular. Astfel de semne necesiata consultarea unui pediatru mai ales dacă survin la ore regulate de masa sau la un copil care deja prezintă un reflux gastroesofagian.

Refluxul gastroesofagian evoluează spontan spre vindecare, facilitată atunci când copilul începe să meargă; cele mai multe dintre refluxurile gastroesofagiene sunt vindecate la această vârstă.

Este necesar un tratament pentru a reduce simptomele si complicaţiile cat şi pentru a facilita maturarea fiziologică a sfincterului esofagului inferior. In afara medicamentelor utilizate pentru a creşte presiunea acestui sfincter, se mai recurge la culcarea copilului în poziţie înclinată (la 30 de grade faţă de orizontală) la administrarea unei alimentaţii mai îngroşate (pudre care măresc vâscozitatea, amestecate cu lapte), la fracţionarea porţiilor, la evitarea hainelor prea strâmte care strâng ventrul şi a expunerii la atmosferă cu fum.