Rhesus (sistem)

Sistem de grupuri sangvine compus din diferite antigene.

Sistemul Rhesus este împreună cu sistemul ABO principalul sistem al grupurilor sangvine.

Antigenele aparţinând sistemului Rhesus, denumite uneori în mod greşit „factori Rhesus” sunt numeroase dar în practică doar 5 dintre ele sunt realmente importante (susceptibile să antreneze formarea de anticorpi atunci când sunt transfuzate unui subiect care nu posedă antigenul în cauză): antigenele D, C, c, E şi e.

Subiecţii care posedă antigenul D se numesc Rhesus po­zitivi, cei care nu-l posedă sunt numiţi Rhesus negativi.

Globulele roşii sunt purtătoare ale antigenelor C, E, c, şi e, asociate astfel : orice globul roşu care nu este purtător al antigenului C este inevitabil purtător al antigenului c şi reciproc, la fel se întâmplă şi cu antigenele E şi e. în schimb. Nu există un antigen d, o persoana  care nu este purtător al antigenului D nu poartă nimic în loc, exista persoane ce prezintă o formă atenuată a antigenului D, numită D slab.

In anumite împrejurări corpul omenesc fabrică anticorpi îndreptaţi împotriva antigenelor sistemului Rhesus.

In cursul unei transfuzii anticorpii apar în două cazuri. Când un subiect cu sânge Rh pozitiv donează sânge unui subiect cu Rh negativ , în acest caz anticorpul în cauză este îndreptat împotriva antigenului D. Fie ca urmare a unei transfuzii de sânge nu perfect compatibil cu celelalte antigene ale sistemului Rhesus. Anticorpii sunt atunci îndreptaţi împotriva altor antigene: E, c, e sau C. Formarea de anticorpi nu antrenează nici un simptom deosebit, dar o a doua transfuzie de sânge de acelaşi tip poate provoca pacientului un accident transfuzional de gravitate variabilă (febră, frisoane, stare de şoc, icter etc ).

In cursul unei sarcini fătul poate purta antigene ale sistemului Rhesus diferite de cele ale mamei sale. Se întâm­plă în anumite împrejurări (traumatism, hemoragie etc.) ca aceasta să producă anticorpi (anticorpi anti-Rhesus) îndreptaţi împotriva antigenelor (antigene Rhesus) copilului pe care il poartă, care distrug globulele roşii ale acestuia. Acest fenomen stă la originea bolii hemolitice a nou-născutului, care nu afectează primul copil (această imunizare nu survine decât la sfârşitul perioadei de sarcină), dar poate afecta copiii următori dacă aceştia sunt purtători ai aceloraşi antigene.