Rujeola: definiţie, simptome

Boală eruptivă contagioasă care afectează mai ales copiii, fiind provocată de un virus din genul Paramixovirusurilor.

Virusul rujeolei trăieşte exclusiv în organismul omului si se transmite în mod direct în cursul tusei sau strănutului unui subiect bolnav de rujeolă ( intra în orga­nism pe căile respiratorii sau prin ochi  -conjunctivă). Boală este contagioasă în timpul perioadei de incubaţie (aproximativ 10 zile) cat si în timpul perioadei de manifestare (durată de 4 zile). Rujeolă nu survine decât în mod excepţional a doua oară, infecţia cu virus conferind o imunitate durabilă şi permanentă faţă de această boală.

Rujeola se declanşează brusc prin febră ridicată, inflamaţia mucoasei foselor nazale ( rinita ) şi inflamaţia conjunctivei (conjunctivită) cu scur­gere (catar oculonazal) şi tuse. Faţa este buhăită, interiorul gurii este sediul unei erupţii mucoase (exantem) carac­teristic bolii şi denumit semnul lui Koplik (apariţia de puncte albicioase pe faţa internă a obrajilor). Acestor semne le urmează o erupţie cutanată de macule roşii, care debutează pe faţă şi se întinde rapid la întregul corp. Maculele pot conflua în mari plăci roşii. Febra şi erupţia regresează în mai puţin de o săptămână, dar tuşea poate persista una până la două săptămâni.

Camplocatii frecvente sunt suprainfecţiile respiratorii: rinita purulentă, laringita, faringita, otita sau bronşita. La bolnavii cu sistem imunitar slăbit poate surveni o pneumonie interstiţială – ori bronşită capilară – cu prognostic foarte sever. Mai sunt posibile şi complicaţii neurologice (encefalită) dar sunt rare. Ele pot debuta în primele zile ale erupţiei sau mai târziu şi pot lăsa sechele neuropsihice. Rujeolă in cazul unei femei gravide poate provoca un avort în primul trimestru de sarcină, o naştere prematură în trimestru al doilea şi al treilea de sarcină şi constituie pe toată durata sarcinii un risc de malformaţii pentru făt.

Tratamentului consta in medicamente contra febrei, contra tusei şi la dezinfecţia căilor respiratorii şi a ochilor (antiseptice şi antibiotice), la odihna. In caz de complicatii se recurge la taratmentul specific acestora .

Prevenirea rujeolei constă în vaccinare (contraindicată în perioada de sarcină sau la per­soanele care sunt imunodeprimate). Vaccinul este în gene­ral injectat în asociere cu cele ale rubeolei şi oreionului (vaccin R.O.R.) şi este administrat după vârsta de un an, mai devreme chiar atunci când copilul trăieşte într-o colectivitate.

O seroprevenţie (administrarea de imunoglobuline conţinând anticorpi specifici pentru antigenele virusului) este posibilă la persoanele fragile şi la femeile gravide care au venit în contact cu bolnavii de rujeolă; ea nu este totuşi eficace decât dacă este practicată înainte de a cincea zi care urmează contactului cu virusul şi eficacitatea ei nu este durabilă decât dacă este urmată de o vaccinare efectuată nu mai târziu de 3 luni după aceea.