Sânge

Lichid roşu vâscos care circulă în artere şi în vene sub acţiunea pompei cardiace.

Sângele asigura transportul gazelor (oxigen si dioxid de carbon), al substanţelor nutritive (glucide, lipide, proteine) şi al elementelor necesare mijloacelor de apărare ale organismului împotriva viruşilor, bacteriilor şi paraziţilor (anticorpi, eozinofile, limfocite, monocite, polinucleare neutrofile).

Ca şi compoziţie sângele este constituit  50% din celule (hematii sau globule roşii, leucocite sau globule albe, trombocite sau plachete) şi plasmă. 

Globulele roşii (eritrocitele sau hematiile) conţin hemogoblina al cărui rol este de a transporta oxigenul.

Leucocitele cuprind diferite tipuri de celule: polinuclearele neutrofile şi monocitele (rol în apărarea nespecifică împotriva infecţiilor), limfocitele (suporţi celulari ai imunităţii specifice), polinuclearele eozinofile (alergie sau parazitoză) şi polinuclearele bazofile .

Trombocitele au rol în procesul de coagulare a sângelui (împreună cu factorii de coagulare).

Plasma este un lichid galben-pai având în componenţă 95% apă (uşor sărată) şi cantităţi variabile de elemente nutritive, proteine şi resturi (deseuri).

Examenele hematologice cele mai importante sunt  hemograma şi testele de coagulare. Hemograma permite studierea componentelor sângelui : forma, număr şi dimensiuni ale globulelor . Testele de coagulare permit măsurarea timpului de coagulare, timpul de sângerare, nivelul protrombinei, timpul de cefalină activată, numărul de trombocite şi ai factorilor de coagulare.

Examenele biochimice studiază substanţele chimice ale plasmei, proteinele serului sangvin pot fi studiate prin electroforeza protidelor .

Examene microbiologice constau în căutarea în sânge a diferitelor microorganisme şi a anticorpilor aferenţi acestora.

Bolile care afecteaza hematiile pot fi rezultatul carenţelor nutriţionale sau malsorbtiei cât şi ca urmarea a anomaliilor dobândite care duc la producerea anormala (poliglobulie) sau la infecţii parazitare.

Bolile care afectează leucocitele sunt leucemiile, afecţiuni maligne ale măduvei osoase care antre­nează o producere de globule albe anormale şi distrugerea măduvei sănătoase. Blile infecţioase ale sângelui pot fi favorizate de o lipsă de polinucleare neutrofile şi de monocite (infecţii bacteriene) sau de un deficit de limfocite (infecţii virale şi micozice).

Bolile plasmei rezultă din anomaliile sintezei sau din catabolismul componentelor genetice ale acesteia (anomalii ale factorilor de coagulare, responsabili de hemofilie) sau sunt dobândiţi (sinteza unei imunoglobuline anormale, responsabilă de mielomul multiplu sau de boala lui Waldenstrom).  

Afectiuni precum cele ale ficatului (ciroză) şi ale rinichiului (sindromul nefrotic al diabetului) duc la modificari ale plasmei sangvine (micşorarea producerii de albumină de către ficat sau pierderea excesivă de albumină prin rinichi pot antrena o carenţă în albumină asociată cu edeme; insuficienţa renală funcţională creşte nivelul de uree, de creatinină şi al potasiului în plasmă).