Sarcina extrauterina (sarcina ectopică)

Sarcină care se dez­voltă în afara cavităţii uterine.

In 96% dintre cazuri, oul se implantează în trompa lui Fallopio (sarcină tubară). Alte localizări, mai rare, sunt tuboovariene sau peritoneale (în cavitatea abdominală).

Factorii de risc care explică creşterea frecvenţei sarcinilor extrauterine se grupează în mai multe categorii.

Frecvenţa crescânda a bolilor cu transmisie sexuala este un factor important: un antecedent de infecţie multiplică de 6 ori riscul de sarcină extrauterină prin suprimarea cililor care, în mod normal, acopera trompa şi facilitează deplasarea ovulului.

Steriletul (eficace în calitate de contraceptiv) creşte de 3 ori riscul de sarcină extrauterină în raport cu metodele de contracepţie orală. Steriletele conţinând pro­gesteron cresc riscul de 6 – 7 ori. Acest risc, care creşte după doi ani de utilizare a steriletului, este reversibil atunci când steriletul este îndepărtat. Tutunul este un factor de risc de sarcină extrauterină; cu cât o femeie fumează mai mult, cu atât mai mult creşte riscul.

Vârsta mamei este o problemă: riscul este de 2 ori mai mare pentru femeile între 35 şi 39 ani şi aproape de 4 ori mai mare peste vârsta de 40 ani.

Procreaţia asistată medical, adică fecundaţia in vitro şi transferul intratubar al gârneţilor (constând în introducerea spermatozoizilor şi ovulului într-o trompă), creşte de 2 ori riscul unei sarcini extrauterine.

Alţi factori de creştere a frecvenţei sarcinilor extrauterine sunt micropilulele (contraceptive orale slab dozate) şi faptul de a fi avut deja un astfel de tip de sarcină.

O sarcină extrauterină se mani­festă prin dureri abdominale şi hemoragii uterine survenind după o întârziere a fluxului menstrual între 3 şi 6 săptămâni, oul se dezvoltă într-un ţesut care nu este făcut pentru a-l primi şi pe care îl întinde. Când oul este localizat în ampula tubară sarcina poate să continue mai mult timp, embrionul putând să-şi continue dezvoltarea în abdomen.

Diagnosticarea timpurie a unei sarcini extrauterine se  realizeaza prin două examene : dozarea în urină sau în plasma sangvină a hormonului specific al sarcinii (hormonul corionic gonadotrofic) si a doua metoda este ecografia care evidentiaza absenta embrionului din uter .

Pericolul unei sarcini extrauterine consta în ruperea trom­pei ce poate duce la o hemoragie internă şi producerea de leziunilor ireversibile.

O sarcină extrauterină pe cale de regresie spontană trebuie să fie supravegheată din cauza riscurilor de rupere a trompei. Toate celelalte cazuri necesită un tratament chirurgical, fie radical (abla­ţia trompei), fie conservativ (păstrarea trompei), după caz. Deschiderea abdomenului este utilizata când exista o hemoragie internă mare (urmare a ruperii bruşte a trompei), când o efuziune sangvină s-a închistat, când s-au creat aderenţe, in cazul unei sarcine abdominale.

Intervenţia practicată sub control endoscopic (celiochirurgia) permite să se intervină fără a practica incizii mari.