Sforăit

Sunet deranjant emis în procesul de respiraţie pe timpul somnului.

Orice obstacol care împiedică o bună circulaţie a aerului între nas şi laringe poate fi cauza unor sforăituri: hipertrofia amigdalelor sau vegetaţiilor, deviaţia septului nazal, rinita sau anomalia anatomică a căilor respira­torii.

Sforăitul obisnuit se caracterizeaza printr-un zgomot de intensitate variabilă (putând atinge 80 decibeli). Micşorarea intensităţii sforăitului se poate realiza vitând dormitul pe spate, o ameliorare se poate ombtine umidificând atmosfera încăperii. In cazurile cele mai deranjante ablaţia chirurgicală a unei părţi a vălului palatin (faringoplastia) este eficienta.

Sforăitul cu apnee în timpul somnului se caracterizează printr-un zgomot întrerupt de scurte opriri respiratorii repetate urmate de o reluare bruscă a respiraţiei ceea ce provoacă trezirea celui care doarme.

Subiectul nu-şi aminteşte aceste treziri şi nu are decât o senzaţie că a dormit un somn de proastă calitate. Sunt prezente dureri de cap dimineaţa, dificultăţi de concentrare, si o somnolenţă în timpul zilei. In timp evoluţia poate să duca la o insufi­cienţă respiratorie cronică şi cu tulburări cardiovasculare (ex. accident vascular cerebral).

Diagnosticul este dificil de pus şi se realizeaza în cadrul unor centre specializate.

Tratamentul  se bazează pe ventilaţia în presiune pozitivă : în timpul nopţii  pacientul poartă o mască legată de un aparat care furnizează o presiune a aerului mai mare decât cea atmosferică pentru a lărgi căile respiratorii. Se poate utiliza intervenţia chirurgicală asupra septului nazal (septoplastie), ablaţie chirurgicală a unei părţi a vălului palatin(faringoplastie), sau ablaţia amigdalelor (amigdalectomie) – vezi Apnee, Pickwick (sindrom al lui).