Sifilis (lues)

Boală infecţioasă transmisibilă pe cale sexuală cauzată de o bacterie ( Treponema pallidum).

Treponema palidă este o spirochetă, bacterie de formă helicoidală deosebit de mobilă, mobilitate data de aparatul său locomotor intern.   

Bacteria pătrunde în organism prin leziunile pielii sau ale mucoaselor.  Contaminarea fetoplacentară (a fătului de către mamă, prin intermediul placentei) se pro­duce,  în cursul celei de a doua jumătăţi a perioadei de sarcină, si în mod excepţional înainte de luna a 4-a. Contaminarea accidentala este  datorata de contactele cutanate, de înţepăturile sau de tăieturile accidentale ale personalului ce acorda asistenta medicala.

Incubaţia durează  2 – 6 săptămâni, infecţia evoluind în trei stadii.

Stadiul primar este caracterizat prin apariţia unui şancru, mică ulceraţie cu diametrul de 3 până la 5 milimetri, în majoritatea timpului nedureroasă, amplasată pe o bază indurată (foarte tare la palpare). Leziunea este foarte contagioasă si se localizeaza in punctul de inoculare (infectare) iar din cauza micii sale dimensiuni sau a localizării sale trece de multe ori neobservata . Şancrul dispare in 1-3 trei luni şi sub tratament în 1-3 săptămâni; adenopatia (umflarea ganglionilor limfatici) şi induraţia persistă în schimb timp mai multe luni.

Stadiul secundar constă în erupţii cutanate asociate unui sindrom gripal (febră, oboseală, curbaturi, dureri de cap) şi o poliadenopatie (umflare generalizată a ganglionilor limfatici). Acest stadiu survine la două luni până la patru ani după începutul bolii.

Prima erupţie ( sau florid) sunt  pete rozalii (o rozeolă)  adesea puţin vizibilă, o a doua erupţie (a doua înflorire, sau sifilisul secundar tardiv) constă în sifilide (mici ridicături brun-roşietice infiltrate) adesea macerate chiar zemuinde atunci când se află într-o plică.

A doua eruptie este insotita de febră, dureri de cap, oboseală, de o afectiune hepatică, de dureri osoase. Aceasa a doua eruptie poate fi insotita de o afectiune renala (glomerulonefrită) sau oculară (scăderea acuităţii vizuale) cat si aparitia in zona gitului a unei alternanţe a petelor închise la culoare şi a petelor decolorate denumite colierul lui Venus. Stadiului secundar îi urmează o perioadă latenta  în timpul căreia subiectul infectat nu prezintă nici un semn de infecţie.  Această perioadă de latenţă poate dura până la mai multi zeci de ani. In anumite cazuri sifilisul este latent, nu se manifestă nici prin şancru nici prin vreun alt simptom obişnuit al sifilisului primar sau secundar.

Stadiul terţiar constă în gome, nodozităţi moi care evo­luează spre ulceraţii. Acestea pot afecta ori dermul, sub forma unor mici ridicături rotunde, ori hipodermul ; ele sunt atunci voluminoase şi sunt amplasate pe gambe, pe braţe, pe faţă, pe pielea capului şi pe piept.

Atunci când sunt loca­lizate pe mucoase, gomele pot să antreneze importante distrugeri osteocartilaginoase, să afecteze oasele şi viscerele.

Sifilisul congenital priveşte copiii născuţi sifilitici, boala fiindu-le transmisă de către mama lor în timpul sarcinii. Sifilisul congenital precoce se manifestă în cursul primilor doi ani de viaţă, prin afectarea pielii şi mucoaselor, oaselor, ficatului, splinei, rinichilor, plămânilor şi ochilor. Sifilisul congenital tardiv apare între 5 şi 10 ani şi se traduce prin afectarea pielii şi mucoaselor (perforaţia palatului), ochilor, urechilor, dinţilor, articulaţiilor şi sistemului nervos.

Diagnosticarea este realizata prin punerea în evidenţă fie a treponemei în leziuni (examen direct la microscop a serozităţii şancrului sau a plăcilor mucoase), fie a antigenelor specifice treponematozelor, antigene aflate în serul sangvin (se utilizează reacţiile de imunofluorescenţă şi de hemaglutinare pasivă -TPHA).

Tratamentul se bazează pe administrarea de penicilină sau în caz de alergie la penicilină de tetraciclină. Dacă boala este tratată precoce o doză unică de soc este suficientă pentru vindecare, în caz contrar tratamentul este de mai multe săptămâni. Tratamentul trebuie întreprins cât mai devreme posibil cu scopul de a evita constituirea de leziuni viscerale terţiare care sunt deosebit de grave.

Bolnavii de sifilis nu pot transmite boala decât în timpul stadiilor primare şi secundare.