Sistem endocrin

Ansamblu al glandelor endo­crine.

Sistemul endocrin are funcţia de reglare a metabolismului, a creşterii şi reglare a funcţiei sexuale.

Glandele ce intra in componeta sistemului endocrin sunt : hipofiza, glanda tiroida, glandele corticosuprarenale, glandele medulosuprarenale, glandele paratiroide, gonadele (ovare, testicule) si pancreasul endocrin.

Secretiile glandei tiroide, glandelor corticosuprarenale şi gonadelor (ovare şi testicule) depind strâns de hormonii hipofizari (la rândul lor aflaţi sub controlul hipotalamusului ), glandele paratiroidie, glandele medulosuprarenale şi pancreasul endocrin au un mod de funcţionare mai autonom.

Sistemul endocrin particularitatea de autoreglarea, nivelul de secreţie al fiecărui hormon este reglat  de către cel al substanţei a cărei concentraţie sangvină o reglează (ex. concen­traţia de glucoză pentru insulină), pe de altă parte datorat unui retrocontrol al secreţiei hormonilor hipotalamohipofiziari corespunzători (astfel, excesul de hormoni tiroidieni din sânge frânează secreţia de tireostimulină hipofizară care la rândul ei o frânează pe cea a tireoliberinei hipotalamice).

Glandele sistemului endocrin :

Hipofiza (mică glandă endocrină situată Ia baza creierului) este conţinută în şaua turcească. Ea este constituită din două părţi: antehipofiza în faţă, care secretă hormoni antehipofizari (corticotrofmă, tireostimulină, cele două gonadotrofine, prolactina, somatotrofina); posthipofiza în spate, care stochează hormonul antidiuretic şi ocitocina. Hipofiza este controlată de către hipotalamus, structură a sistemului nervos central. Hipotalamusul asigură acest control secre­tând factorii stimulant şi inhibant al secreţiilor hipofizare. Aceştia sunt corticoliberina care acţionează asupra secreţiei de corticotrofmă; tireoliberina care acţionează asupra secreţiei de tireostimulină; gonadoliberina care acţionează asupra secreţiei de gonadotrofine; somatocrinina care acţionează asupra secreţiei de somathormon (hormonul de creştere), dopamina (parţial secretată de hipo­talamus) controlează secreţia de prolactină. Secreţia hor­monilor hipotalamici (cu excepţia dopaminei) este supusă unui fenomen de retrocontrol exercitat de către hormonii hipofizari corespunzători.

Glanda tiroida, situată pe faţa anterioară a gâtului în faţa traheei, este stimulată de tireostimulină hipofizară. Ea produce hormoni tiroidieni: tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3), precum şi calcitonina.

Glandele corticosuprarenale, porţiunea superficială a suprarenalelor, situate la polii superiori ai celor doi rinichi, sunt stimulate de corticotrofmă hipofizară. Ele asigură sinteza hormonilor glucocorticosteroizi (între care prin­cipalul este cortizolul) şi mineralcorticosteroizi (în principal, aldosteronul).

Glandele medulosuprarenale, porţiunea centrală a supra­renalelor, secretă catecolamine (adrenalină, noradreinalină), plecând de la precursorul lor dopamina.

Glandele paratiroide, situate pe faţa posterioară a tiroidei, secretă parathormonul.

Gonadele (ovare, testicule) sunt stimulate de către gonadotrofinele hipofizare. Ele asigură secreţia hormonilor sexuali feminini (estrogeni) şi masculini (testosteron) , ovulaţia şi ciclul menstrual Ia femeie respectiv spermatogeneza la bărbat.

Pancreasul endocrin este format din îngrămădiri de celule endocrine alfa şi beta, grupate în insule în cuprinsul pan­creasului. Celulele beta secretă insulina; celulele alfa, glucagonul.

Hormoni ai sistemului endocrin

Catecolaminele (adrenalină, noradrenalină, dopamină), secretate de glandele medulosuprarenale, provoacă constricţia pereţilor vaselor (efect vasoconstrictor) şi au un efect sti­mulant asupra muşchiului cardiac. Ele acţionează în mai mică măsură asupra altor muşchi (bronşic, intestinal, vezical, etc). Unele dintre acţiunile lor sunt favorizate de corticosteroizi şi de hormonii tiroidieni.

Corticotrofmă,ori hormonul corticotrop (ACTH, adrenocorticotrofină), secretată de către antehipofiză, stimulează glandele corticosuprarenale. Nivelul acestui hormon în sânge variază în funcţie de oră, de stres şi de nivelul sangvin al cortizolului.

Gonadotrofmele ,hormonul foliculostimulant (FSH) şi hormonul luteinizant (LH ) secretat de către antehipofiză, asigură funcţionarea gonadelor (ovare şi testicule). La femeie, nivelul lor sangvin variază în cursul ciclului menstrual.

Hormonul antidiuretic (vasopresina), secretat de către hipotalamus şi stocat în posthipofiza, are un mod de secreţie şi de control total diferit şi autonom. El reglează concen­trarea urinei în rinichi.

Hormonii glucocorticosteroizi (cortizol) şi minerakvrticosteroizi, formează corticosteroizii. Aceştia au un rol impor­tant asupra tonusului vascular şi diferitelor metabolisme glucidice, proteice şi lipidice. Aceste două tipuri de hormoni se află sub controlul corticotrofinei hipofizare. Mineralocorticosteroizii, care permit retenţia sodiului de către rinichi, se află de asemenea sub controlul sistemului renină-angio-tensină (enzime renale). Secreţia de glucocorticosteroizi este crescută de către stres, febră, în caz de infecţie sau de un traumatism ori prin luarea unei pilule estroprogestative.

Hormonii tiroidieni (tiroxina, ori T4, şi trioidotironina, ori T3), secretaţi de către glanda tiroidă, stimulează consu­mul de oxigen şi muşchiul cardiac, participă la mecanismul glucidic şi lipidic şi sunt indispensabili creşterii şi dezvol­tării organismului. Ei au influenţă asupra catecolaminelor. Nivelul lor din sânge este anormal de ridicat în caz de hipertiroidie, anormal de scăzut în hipotiroidie.

Insulina şi glucagonul, secretaţi respectiv de către celulele beta şi alfa ale pancreasului endocrin, acţionează împreună cu cortizolul suprarenalian, hormonul de creştere hipofizar şi catecolaminele (secretate de către glandele medulosuprarenale) pentru asigurarea într-o manieră foarte precisă a reglării glicemiei (nivelul sangvin de glucoză). Insulina este un hormon hipoglicemiant (ea scade nivelul sangvin de glucoză), în timp ce glucagonul are o acţiune hiperglicemiantă (el creşte acest nivel).

Ocitocina, sintetizată de către hipotalamus şi stocată de către posthipofiză stimulează contracţiile uterului femeii gravide la termenul naşterii şi favorizeză alăptarea.

Estrogenii şi testosteronul sunt secretaţi, primii mai ales de către ovare, al doilea, în principal, de către testicule. Estrogenii acţionează asupra căilor genitale (lubrificarea vaginală, îngroşarea mucoasei uterine) şi asupra apariţiei caracterelor sexuale feminine la pubertate. Testosteronul, principalul androgen, acţionează asupra caracterelor sexuale masculine (pilozitate, musculatură, asprirea vocii) şi stimu­lează sinteza proteinelor. El poate să se găsească în exces la femeie în cursul afecţiunilor de ovare sau ale glandelor suprarenale (tumoră, chist).

Paraihormonul secretat de către glandele paratiroide are o acţiune asupra oaselor şi asupra rinichilor şi  împreună cu vitamina D conduc Ia controlul foarte pecis al nivelului sangvin al calciului. Propriul său nivel plasmatie este mărit în caz de hiperparatiroidie şi de hipocalcemie.

Prolactina, secretată de către antehipofiză, are un rol în producerea de cazeină a laptelui în timpul lactaţiei. Nive­lul său sangvin creşte în caz de sarcină, în cursul diferitelor afecţiuni (insuficienţă renală, hipotiroidie etc.) sau sub efectul unor medicamente.

Somatotrofina, ori hormonul de creştere (GH) secretat de către antehipofiză, asigură creşterea osoasă prin intermediul factorilor de creştere. Nivelul său sangvin, variabil, creşte sub efectul stresului şi în timpul somnului; el este mai scăzut decât cel normal în caz de insuficienţă hipofizară, mai ridicat în caz de acromegalie.

Tireostimulina, ori hormonul tireotrop (TSH – hormon stimulant al tiroidei|), secretată de către antehipofiză, are drept rol stimularea creşterii şi secreţiei hormonale tiroidiene. Nivelul său sangvin scade în caz de hipertiroidie şi creşte în anumite forme de hipotiroidie.

Examenele sistemului endocrin sunt de două tipuri: dozările biologice de hormoni şi examenele morfo­logice ale glandelor.

Explorarea biologică permite să se pună în evidenţă o anomalie a secreţiei hormonale. După hormonul studiat, interpretarea rezultatelor trebuie să ţină cont de diferiţi factori (ora de prelevare, nivelul unui alt hormon, tratamentul în curs etc.).

Explorarea morfologică serveşte la vizualizarea însăşi a glandei şi face apel la tehnicile de ecografie, de scaner, de imagerie prin rezonanţă magnetică (I.R.M.) şi uneori prin scinti grafie.

Patologia sistemului endocrin acoperă disfuncţiile hormonale şi/sau anomaliile morfologice ale glandelor, aceste două fenomene nefiind întotdeauna asociate.

Disfuncţiile de secreţie hormonală sunt insuficienţele sau excesele de secreţie.

Insuficientele de secreţie hormonală afectează una sau mai multe glande, iar cauzele lor sunt diverse (necroză hemoragică, ablaţie chirurgicală, deficit enzimatic congenital, anomalie genetică): hipopituitarism, nanism de origine hipofizară, diabet insipid, insuficienţă suprarenaliană, hipotiroidie, hipogonadism, hipoparatiroidie, diabet insulinodependent.

Excesele de secreţie hormonale sunt provocate de cele mai multe ori de un adenom (tumoră benignă) ori mai rar de o hiperplazie (dezvoltarea ţesutului glandei) difuză.

Tratamentul insufi­cienţelor endocriniene se numeşte substitutiv, aducând zilnic hormonul care lipseşte sau o substanţă analoagă care are aceleaşi efecte.

Hipersecreţiile hormonale pot fi corectate prin luarea de medicamente care inhibă sinteza hormonală , prin ablaţia chirur­gicală în totalitate sau parţială a unei glande sau prin distrugerea sa cu izotopi radioactivi (radioterapie externă în caz de boală hipofizară)

Anomaliile de morfologie ale glandelor cuprind hiperplazia şi tumorile, benigne sau maligne (chist, nodul, ade­nom, feocromocitom). Tratamentul lor este fie chirurgical, fie medicamentos.  vezi  Glandă, Hormon.