Sistemul nervos

Totalitate a centrilor nervoşi şi nervilor care asigură comanda şi coordonarea viscerelor şi a aparatului locomotor, primirea mesajelor senzoriale şi funcţiile psihice şi intelectuale.

Este prezent din faza embrionara începând cu a 5-a săptămână de gestaţie.

Siste­mul nervos din punct de vedere anatomic este format din două parti distincte, sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic.

După organizarea şi funcţionarea sa sistemului nervos se imparte in sistemul nervos somatic (pune organismul în comunicaţie cu exteriorul) şi sistemul nervos vegetativ (reglează funcţiile viscerale)

Schematic functionarea sistemului nervos se prezinta ca un lant de neuroni ce se conecteaza intre ei,

neuronul asigura conducerea influxului nervos iar sinapsa asigură transmisia acestui influx fie de la un neuron la altul fie de la un neuron la un organ-ţintă. . Această transmisie este realizată prin intermediul unei substanţe chimice denumită neurotransmiţător (acetilcolina, adrenalina, noradrenalina). Acetilcolina este neurotransmiţătorul sistemului nervos şi al sistemului parasimpatic, care comandă contracţia fibrelor musculare netede şi secreţiile glandulare. Adrenalina şi noradrenalina sunt neurotransmiţătorii sistemului simpatic, care, între alte funcţii, asigură contracţia peretelui arterelor şi intervin în secreţia sudorii.

Examenele care permit explorarea sistemului nervos central sunt :  scanerul, imageria prin rezonanţă magnetică, înregistrarea potenţialelor evocate (metodă de studiere a activităţii electrice a căilor nervoase ale auzului, văzului şi ale sensibilităţii corporale), electroencefalografia şi ana­liza lichidului cefalorahidian recoltat prin puncţie lombară. Sistemul nervos periferic este explorat în mod deosebit prin electromiografie.

Leziunile sistemului nervos central au la baza diferite cauze :

– compresia creierului sau a măduvei spinării de către un hematom, de o tumoră , de un edem cerebral;

– distrugerea creierului sau a măduvei spinării printr-un traumatism, printr-o infecţie (meningită, encefalită), printr-o intoxicaţie sau printr-o insuficienţă a vascularizării (arterită cerebrală);

– excitaţia anormală a unor zone ale cortexului (epilepsie);

– degenerescenţă neuronilor: scleroza în plăci, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, coreea lui Huntington.

Leziunile sistemului nervos periferic sunt mononeuropatii (afectarea a unui singur nerv), polineuropatii (atingere a mai multor nervi).  

Mononeuropatii sunt cauzate de secţio­narea unui nerv, de compresia uneia din rădăcinile sale (sciatică prin hernie discală) sau de o infecţie (zona zoster).

Polineuropatii este de origine virală, imunologică (poliradiculonevrită, de exemplu), deficit în vitamine sau toxică ( ex. alcoolism)

Când sunt afectaţi succesiv mai mulţi nervi  denumim o multinevrită  ce poate fi cauzata de traumatisme,  boli precum : diabetul zaharat, difteria, lepra sau lupusul eritematos diseminat.