Stimulator cardiac

Aparat electric implantat în corp, care furnizează miocardului (muşchiului inimii) impulsuri electrice regulate. SlNONIM: pacemuker, stimu­lator artificial.

Un stimulator cardiac este constituit dintr-o pilă (baterie), care generează impulsuri, şi dintr-un circuit electronic, ce permite emisia şi controlul. Aceste impulsuri sunt transmise miocarului prin intermediul unui fir conductor sau a unei sonde de antrenare care este introdusă pe cale venoasă până în cavităţile cardiace drepte. Cutia stimulatorului este pozitionata între pielea toracelui şi muşchiul mare pectoral.

Utilizarea pilelor cu litiu şi a miniaturizării circuitelor electronice permite ca un stimulator să funcţioneze mai mulţi ani.

Stimulatorul cardiac este indicat în orice caz de slăbire a căilor de conducere electrică naturale ale inimii. Tulburările conducţiei cardiace responsabile de stări de rău şi de sincope necesită stimulatoare care funcţioneză la cerere (stimulare sentinelă) care nu furnizează un impuls decât în caz de deficienţă a ritmului cardiac spontan.

Purtatul unui stimulator cardiac nece­sită o urmărire medicală de către un specialist de două ori pe an. Riscul electric rezidă în consumarea pilei( sursa de curent), inlocuirea acesteia se face printr-o reintervenţii chirurgicale minime. Riscul electronic trebuie să fie ocolit prin evitarea apro­pierii de orice sursă de camp electromagnetic puternic care ar putea crea interferenţe.

Riscul mecanic există atunci când are loc o punere sub presiune a sistemului sondă-cutiuţă prin traumatism sau prin mişcare de extensie extremă a membrelor superi­oare.