Strabism

Defect al paralelismului axelor vizuale, caracterizat printr-o deviaţie a axei unui ochi în raport cu celălalt şi asociat cu o tulburare vizuală.Strabismul este o afecţiune deosebit de frecventă care afectează, în principal, copiii în primii lor ani de viaţă.

Strabismul convergent, ori esotropia (deviaţia ochiului spre interior), este observat în mod curent la copiii mici. El se întâlneşte în cazuri de anizometropie (diferenţă de refracţie între cei doi ochi, ceea ce antrenează o diferenţă de mărime între imaginile percepute cu fiecare ochi), în caz de hipermetropie puternică, de paralizie parţială a unui muşchi oculomotor sau de boală nevizibilă a globului ocular (cataractă, retinoblastom, ptozis).

Strabismul divergent, ori exotropia (deviaţia unui ochi spre exterior), este mai puţin frcevent. El afcetează copiii mai mari sau adulţii şi rezultă adesea dintr-o miopie puter­nică sau dintr-o pierdere mai târzie a vederii.

Perturbarea vederii se poate manifesta în două moduri diferite. Dacă cele două imagini primite de creier sunt prea diferite, acesta o poate anula pe cea mai puţin bună dintre ele. Ochiul deviat îşi pierde treptat capacităţile sale vizuale şi nu mai transmite creie­rului nici o imagine (din lipsă de antrenament) aceasta este ambliopia.

In strabismele mici creierul poate încerca să facă să concorde cele două imagini puţin diferite între ele si atunci este vorba de o concordanţă retiniană anormală (mai dificil de detectat).

Cu cât tratamentul este mai precoce cu atât este mai eficace (netratat după 6 ani strabismul este mai dificil de vindecat).

Corecţia ametmpiei (tulburare a refracţiei), cu ajutorul lentilelor corectoare, poate fi întreprinsă de la vârsta de 8 luni. Ochelarii trebuie purtaţi în permanenţă.

Tratamentul ambliopiei trebuie de asemenea să înceapă cât mai devreme şi se realizează astupând ochiul funcţional pe perioade lungi (de la două ore pe zi până la întreaga zi, timp de mai multe zile la rând). Această ocluzie se practică de cele mai multe ori cu ajutorul unui pansament pus pe ochiul neatins, ea are drept scop să oblige celălalt ochi să-şi dezvolte funcţia vizuală. Dacă tratamentul este precoce şi complet atunci este încununat de succes în 90% din cazuri. In celelalte cazuri, o reeducare ortoptică, destinată să oblige ochii să lucreze împreună  poate fi avută în vedere spre vârsta de 5 ani, când copilul este suficient de cooperativ. O micşorare a unghiului de deviaţie mai poate fi obţinută şi prin aplicarea de adezive pe lentilele ochelarilor, de cele mai multe ori pe părţile nazale (strabism convergent), ceea ce obligă ochii să fixeze obiectul drept în faţa lor. Lentilele cu dublă focalizare pot contribui la micşorarea convergenţei vederii de aproape în caz de hipermetropie marcată printr-un efort de acomodare prea mare. Prisme lipite de partea internă a lentilei fiecărui ochi permit menţinerea ochiului pe axa lui bună, de cele mai multe ori în aşteptarea unui tratament chirurgical.

Tratamentul chirurgical nu intervine decât în ultimă instanţă. El constă în deplasarea inserţiei anumitor muşchi oculomotori (de exemplu, de tragere înapoi a punctului de inserţie a muşchilor drepţi interni în caz de strabism con­vergent) şi/sau în scurtarea altora