Streptococie

Infecţie provocată de un streptococ.

Streptococii, bacterii Gram pozitive, sunt germeni piogeni (susceptibili să antreneze formarea de puroi).

Se deosebesc streptocociile supurative / nesupurative ( cu formare sau nu de puroi).

Streptococia supurativă este o infecţie cu streptococ ce antrenează formarea de puroi, fiind contractat de cele mai multe ori pe cale aeriană.

Mecanismul acestei infecţii este fie multiplicarea germenelui, fie o toxiinfecţie (infecţie printr-o toxină secretată de către bacterie).

Frecvente la copil, afecteaza căile aeriene superioare (angină, sinuzită, adenită) şi urechile (otită). O afectiune cutanată (impetigo, erizipel, inflamaţie a ţesutului subcutanat) este de asemenea posibilă. Septicemia cu streptococ este rară si poate porni de la un focar infecţios iniţial urinar sau digestiv.

Ca si toxiinfectie cu streptococ este scar­latina, germenele este localizat în gât şi provoacă o angină, dar toxina difuzează în tot organismul şi declanşează alte semne ale afecţiunii (erupţie cutanată).

Tratamentul constă în administrarea de antibiotice din grupa penicilinelor. Astfel de infecţii pot reci­diva (anginele streptococice ).

Streptococie nesupurativă. Este o complicaţie poststreptococică a unei infecţii cu streptococ provocată de o dereglare a sistemului imunitar.

Streptocociile pot apărea la mai multe săptămâni după infectarea iniţială, atunci când germenii au dispărut din organism. Reumatismul articular acut (inflamaţie a articulaţiilor mari şi a inimii), glomerulonefrita acută (afectarea rinichilor ce duce la edeme şi la o hipertensiune arterială), coreea lui Sydenham (afectiune neurologică ce se manifestă prin mişcări anormale), eritem nodos (plăci cutanate dureroase) sunt streptococii nesupurative.

Diagnosticul impune căutarea antigenelor streptococice (antistreptolizine, antinucleaze, antiDNAze) în sânge. Tratamentul face apel la antibiotice din grupa penicilinelor şi la corticosteroizi.