Suferinta fetala

Diminuare a oxigenării şi alimentării fătului în timpul sarcinii sau al naşterii.

Suferinţa fetală poate fi cronică sau acută.

Suferinţa fetală cronică se caracterizeaza printr-o încetinire a creşterii fătului cauzată de un defect calitativ al aporturilor nutriţionale ale cărui cauze sunt diverse ( boală cardiovasculară a mamei , toxemie gravidică, leziuni ale placentei).  Ea se depistează începând din luna a 4-a de sarcină prin măsurarea înălţimii uterine şi prin măsurarea ecografică a anumitor parametri ai fătului. O suferinţă fetală importantă obligă uneori la întreruperea sarcinii pentru a salva copilul, atunci când acesta este viabil.

Suferinţa fetală acuta se observă în momentul naşterii iar cauzele sale sunt multiple (compresia cordonului, dezlipirea placentei cu constituirea unui hematom retroplacentar, contracţii uterine prea apropiate). O sufe­rinţă fetală acută se traduce printr-o incetinire a ritmul car­diac al fatului (poate coborî până la 60 bătăi pe minut) în acelaşi timp cu contracţiile uterine, ori chiar imediat după ele. Lipsa de oxigen (anoxia) poate avea consecinţe grave asupra funcţionării cerebrale ale fatului şi impune accelerarea naşterii.