Suprarenala (glandă)

Glandă endocrină situată la polul superior al fiecăruia dintre cei doi rinichi.

De culoare galben deschis, cântărind aproximativ 5 grame, cele două glande supra­renale sunt formate fiecare din două părţi: corticosuprarenala şi medulosuprarenala.

Glanda corticosuprarenala (partea periferică a supra­renalei) este formată din trei straturi, fiecare din el speciali­zat în sinteza anumitor hormoni steroizi. Zona glomerulară fabrică aldosteron, zona fasciculată, cortizol, iar zona reticulată, androgeni (delta-4-androstenedion, dehidroepiandro- steron,ori D.H.A.,şi testosteron). Secreţia corticosuprarenalei depinde global de corticotrofina hipofizară, cu excepţia zonei glomerulare, care se află sub controlul sistemului renină-angiotensină (enzime renale).

Glanda medulosuprarenală (partea centrală a supra­renalei) este formată din celule care produc catecolaminele (neurotransmiţători), în principal adrenalina. Secreţia medulosuprarenalei depinde de sistemul nervos autonom.

Un echipament enzimatic incomplet al corticosuprarenalei (deficit în 21-hidroxilază sau în

i-hidroxilază) se manifestă printr-un bloc enzimatic suprarenalian care antrenează o hiperplazie (creşterea cantitativă a ţesutului suprarenalian), responsabil la femeie de o sterili­tate şi de un hirsutism (pilozitate exagerată). Insuficienţa suprarenaliană cronică, ori boala lui Addison, este de origine autoimună sau consecutivă unei tuberculoze. Tumorile benigne pot cauza o producţie excesivă a unuia sau a mai multor steroizi , de cele mai multe ori cortizolul (sindromul lui Cushing), dar şi aldosteronul (sindromul lui Conn). Tumorile medulosuprarenalei (feocromocitoamele) provoacă o hipersecreţie de catecolamine, responsabile de accesul de hipertensiune arterială.

Tumorile maligne ale glandei suprarenale sunt foarte rare, însă cu prognostic nefavorabil în pofida tratamentului chirurgical.

vezi CUSHING (sindrom al lui), Insuficienţă suprarenaliană cronică.