Teroare nocturna

Tulburare a somnului copi­lului care se manifestă printr-un ţipăt sau prin planşete ascuţite, însoţite de semnele unei angoase majore.

Această tulburare afectează aproximativ 3% dintre copii. Mai frecventă la băieţi decât la fete, ea survine cu predilecţie la vârstele cuprinse între 4 şi 12 ani.

Teroarea nocturnă traduce o activitate anormală a sistemului nervos central. Mecanismul ei, insuficient cunoscut, face să intervină imaturitatea sistemelor de trezire.

In general la două-trei ore după culcare copilul se ridică brusc în pat, victimă se pare a unei spaime intense. Ochii larg deschişi au un aspect „sticlos”, corpul este scuturat de tremurăturişi acoperit de sudoare,copilul bolboroseşte câteva cuvinte, plânge sau ţipă. In general el nu-şi recunoaşte nici părinţii nici anturajul şi se arată incapabil să precizeze cauza spaimei sale.

Durata episodului este variabilă, poate merge până la douăzeci de minute, până la urmă copilul readoarme. La deşteptare, de cele mai multe ori, nu-şi va reaminti nimic.

Teroarea nocturnă este însoţită uneori de o formă de somnambulism, numită „somnambulism teroare”, care se manifestă printr-o plimbare care poate asocia un reflex de fugă sau de luptă dacă subiectul este oprit sau ţinut. Ca regulă generală, nu trebuie încercat să se trezească un copil în cursul unui acces de somnambulism sau de teroare nocturnă.

Ca şi pentru somnam­bulism evoluţia este în general favorabilă, terorile nocturne tinzând să dispară spontan şi persistând rar în adolescenţă.

Nu există un tratament specific. Conduita adecvată este aceea de a împiedica rănirea copilului în cursul accesului. Tratamentul medicamentos (benzodiazepine, amineptină) este rezervat cazurilor grave prin frecvenţa şi intensitatea lor.