Trahom

Conjunctivită (inflamaţie a conjunctivei) granuloasă cauzată de un germene din genul Chlamydiae, Chlamydia traehomatis, putând evolua spre cecitate (orbire).

Germenele se transmite prin intermediul mâinilor murdare duse la faţă sau al pulberilor aduse de vânt. Contagiunea este frecventă în sânul aceleiaşi familii.

La început, trahomul ia forma unei conjunctivite foliculare (formată din ridicături trans­lucide), observabilă mai ales la pleoapa superioară, pro­vocând mici leziuni care de cele mai multe ori trec neobservate. Apoi conjunctivita devine granuloasă (consti­tuită din reliefuri mai mari şi mai vascularizate) din cauza numărului crescând de foliculi şi se formează, de la periferie la centrul corneei, o uşoară opacitate care seamănă cu un văl. După câteva luni, leziunile se cicatrizează, dar lasă sechele care pot altera vederea: prezenţa pe cornee a unui văl vasculogranulos, denumit panus, prezenţa cicatricelor stelate pe conjunctiva pleoapei superioare.

Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic. El este confirmat printr-un frotiu conjunctival, care se realizează prin recoltarea secreţiilor cu scopul de a căuta prezenţa chlamydiilor. El este completat, la nevoie, printr-un raclaj conjunctival, practicat sub anestezie locală, prin care se caută celulele cu incluzii caracteristice (celule care conţin colonii de chlamydii).

Complicaţiile severe sunt în principal opacităţile corneene uneori foarte dense şi respon­sabile de o scădere majoră a acuităţii vizuale care poate evolua spre cecitate, modificări ale pleoapelor ca un ptozis (prăbuşirea pleoapei superioare) sau un entropion (întoar­cerea marginii pleoapei, cel mai des cea inferioară, spre interiorul ochiului), asociată, în general, cu un trichisis (deviaţie a genelor spre globul ocular, care se freacă de cornee şi îi provoacă ulceraţii). Se observă, de asemenea, o scleroză a aparatului lacrimal care împiedică scurgerea normală a secreţiilor.

Tratamentul într-un stadiu mai puţin evoluat al bolii, aplicaţia locală, pe o durată de cel puţin trei săptămâni, de colire şi de pomezi antibiotice adecvate germenului per­mite să se obţină regresia simptomelor. Tratamentul seche­lelor este în esenţă chirurgical.

O bună igienă corporală şi o spălare frec­ventă a mâinilor permit să se evite contaminarea.