Trombopenie

Afecţiune caracterizată printr-un număr de plachete sangvine sub nivelul normal.

Tulburările producerii de plachete pot fi consecutive unei anomalii congenitale (sindromul lui Fanconi), unei carenţe în vitamina B12 sau în acid folie, unei aplazii (distrugere a măduvei osoase de către radiaţii, prin infecţii ca tuber­culoza sau hepatita virală, sau prin absorbţia unor toxice variate, între care alcoolul), unei infiltrări a măduvei osoase cu o leucemie sau un alt cancer, în sfârşit o mielofibroză (transformare fibroasă a măduvei).

Distrugerea excesivă a plachetelor poate fi de origine neimună, ca în coagulările intravasculare diseminate (for­marea de microcheaguri constituite din fibrină şi din plachete) şi la purtătorii unei proteze cardiace care provoacă o agresiune mecanică asupra celulelor sangvine, fie de origine autoimună: producerea de anticorpi antiplachetari în cursul unei purpure trombocitopenice idiopatice sau al unor sindroame limfoproliferative, şi, de asemenea, la purtă- torii de HIV (virusul SIDA), la ingestia anumitor medicamente.

Tulburările de distribuţie a plachetelor survin ca urmare a unei retentii a acestora în splină în cursul unui hipersplenism.

In formele cele mai severe, se observă hemoragii ale pielii şi ale mucoaselor traducându-se prin pete roşii-violacee (peteşii) sau echimoze, uneori prin sângerări ale nasului, mai rar prin sângerări digestive sau cerebrale.

Tratamentul trombopeniilor depinde de cauza lor.