Tubulopatie ( nefropatie tubulară, tubulonefrita)

Orice boală renală caracterizată printr-o afectare a tubulilor renali.

Tubulopatiile acute denumite şi necroze tubulare acute se caracterizează printr-o distrugere a celulelor care mărginesc tubulii renali. Ele sunt cauzate de luarea de anumite medicamente (antibiotice, anticanceroase, imunosupresoare), de absorbţia unor toxice (tetraclorură dc carbon, mercur, plumb) sau sunt legate de o stare de şoc (şoc septic, hemoragie sau hipovolemic, insuficienţă cardiacă acută etc.)

Tubulopatiile acute se manifestă printr-o insuficienţă renală acută care este pusă în evidenţă printr-o creştere brutală a nivelului ureei şi creatininei în sânge şi adesea, printr-o anurie (oprirea secectării de urină).

Tratmentul vizează cauza bolii , în cazurile cele mai grave se impune o dializă în aşteptarea vindecării, care survine în câteva zile sau în câteva săptămâni, odată cu regenerarea spontană a celulelor tubulare.

Tubulopatiile cronice sunt dereglări funcţionale şi/sau anatomice ale diferitelor segmente ale tubulului renal. Ele pot fi congenitale iar atunci sunt uneori ereditare şi mai mult sau mai puţin grave şi complexe, ori pot fi dobândite iar atunci sunt izolate sau integrate nefritelor interstiţiale cronice.