Tumora (neoplasm)

Proliferare excesivă de celule anormale care seamănă mai mult sau mai puţin cu ţesutul în care se dezvoltă şi sfârşesc prin a dobândi o autonomie biologică

Tumorile au cauze variate: ereditare, chimice (tabagism), fizice (radiaţii ale soarelui), biologice (acţiunea unui virus); acestea se pot asocia între ele. Se întâmplă ca o tumoră să nu aibă o cauză cunoscută.

La un individ sănătos, toate celulele tumorale izolate care apar sunt în mod normal inhibate sau distruse de către globulele albe ale sistemului imunitar. O tumoră nu se poate dezvolta decât dacă celulele sale au devenit rezistente la sistemul imunitar al organismului .

Se disting tumorile benigne şi tumorile maligne (canceroase).

Tumorile benigne au de obicei un volum limitat. Ele refulează spre ţesuturile vecine fără a le invada, nu dau metastaze şi nu au consecinţe grave asupra bolnavului.

Tumorile maligne sau cancerele devin adesea voluminoase, sunt prost delimitate, infiltrează ţesuturile învecinate, recidivează adesea după ablaţie şi mai ales au tendinţa de a se răspândi la distanţă, formând metastaze.

Tumorile nu au simptome nici specifice, nici constante. Ele se semnalează în mod obiş­nuit, dar nu sistematic, prin prezenţa unei mase palpabile sau, atunci când este vorba de un organ din profunzime, vizibilă pe radiografii. O alterare a stării generale (febră, oboseală, pierdere în greutate) şi prezenţa unor semne biologice de inflamaţie sunt indicii importante, dar nu specifice (poate fi vorba de o infecţie), de tumoră malignă destul de avansată.

Tratamentul tumorilor benigne, dacă este necesar, constă în ablatie chirurgicală.

Tratamentul tumorilor maligne cuprinde,  ablaţia chirurgicală, radioterapia şi chimioterapia.